Muzeul Național al Bucovinei, în parteneriat cu Muzeul Județean Buzău, deschide vineri, 13 martie 2026, de la ora 14:00, expoziția „Un secol de comunicare. De la apelul manual la era mobilă”, găzduită de Muzeul de Istorie din Suceava, în Sala POD.
Noua expoziție propune vizitatorilor o incursiune în istoria telefoniei, de la primele aparate utilizate în secolul XX până la modelele de telefoane mobile din anii 1990–2000. În fața publicului vor fi prezentate piese din patrimoniul celor două instituții muzeale, dar și obiecte provenite din colecții particulare.
Un loc important în cadrul expoziției îl ocupă impresionanta colecție de telefoane a Muzeului Județean Buzău, care reunește peste 300 de piese românești și străine. Majoritatea au fost donate de colonelul Nicolae Antohi, colecționar pasionat care a început să strângă astfel de obiecte încă din 1975. Potrivit organizatorilor, aceasta este cea mai mare colecție de profil din România.
Printre exponatele remarcabile se numără un telefon automat de serie artizanală, realizat la București în 1950, sub licență Mix & Genest, dar și un telefon de masă cu baterie centrală, fabricat în Ungaria în 1921. Din colecția Muzeului Național al Bucovinei vor putea fi văzute, între altele, telefoane cu manivelă produse în Polonia în anii 1950, precum și telefoane mobile și alte artefacte specifice sfârșitului de secol XX.
Expoziția aduce în atenție și câteva repere esențiale din istoria telefonului. Primele încercări de transmitere a sunetelor prin electricitate datează din 1860, când profesorul german Philipp Reiss a realizat un aparat capabil să redea sunete muzicale. Momentul decisiv a venit însă în 1876, când Alexander Graham Bell a construit primul telefon cu utilitate practică, deschizând drumul comunicării directe la distanță.
Telefonia a ajuns rapid în Europa și în România. La sfârșitul anului 1877, la fabrica „Tierich & Leopolder” din București au avut loc primele experiențe cu aparate telefonice. În Moldova,Titu Maiorescu , aflat la Dorohoi, a purtat o convorbire telefonică cu stația Mihăileni, situată la aproximativ 20 km distanță.
În anii următori, rețelele telefonice s-au extins treptat pentru calea ferată și autorități. La Iași, aparatele Morse din secțiile de poliție au fost înlocuite cu telefoane în 1882. Serviciul public urban a fost introdus în anii 1893–1894 la Brăila, Galați și București, iar în 1893 s-a deschis serviciul interurban prin linia București–Sinaia. Până în 1900, servicii publice funcționau și la Ploiești, Iași, Craiova, Botoșani și Târgoviște.
În noul Palat telegrafo-poștal de pe Calea Victoriei, inaugurat în 1900, a fost instalat un multiplu telefonic cu baterie centrală sistem Western, cu o capacitate de 1200 de linii urbane și 20 interurbane, extensibil până la 3000 de linii. Intrat în funcțiune la 1 februarie 1901, acesta era considerat la vremea respectivă cel mai perfecționat multiplu telefonic din Europa continentală.
Primele comunicații telefonice internaționale ale României au fost stabilite cu Bulgaria (1903), Ungaria (1905) și direct cu Austria (1913), prin Cernăuți – Lemberg – Cracovia. În jurul anului 1910, întreg teritoriul țării era deja cuprins de rețele telefonice.
Expoziția„Un secol de comunicare. De la apelul manual la era mobilă” va putea fi vizitată în perioada13 martie – 3 mai 2026 .
Proiectul este finanțat de Consiliul Județean Suceava.