La biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Brebeni-Români, ctitorită de Răducanu Simonide în anul 1845 pe locul unei foste biserici ridicată în veacul al XVIII-lea de boierii Slătineanu (Niculae Slătineanu în 1750 și Ioniță Slătineanu în 1768 erau proprietari ai moșiei Jid-Brebeni) se găsește un monument funerar, original și, aș spune, unicat în peisajul monumentelor din județul Olt. Opera sculptată în marmură albă, în stil neoclasic, sobru și elegant, este alcătuită dintr-un pilon înalt, dreptunghiular, care prezintă în partea superioară un capitel stilizat deasupra căruia se află o urnă (cenușar), decorată cu motive geometrice și acoperită parțial de un veșmânt funerar.
Pe fața de la apus a soclului, sub un ornament circular sculptat în relief, având la interior reprezentată o cruce, este un epitaf în limba română:
„Viața este o luptă a cărei recompensă este în ceruri. Moartea este o binecuvântare printrensa sufletul o scânteie divină se avântă în brațele lui Dumnezeu de unde a prucesu Demetre și Alessandri copiii tăi multu iubiți, o sântă mamă plângu pe mormântul tău zdrobiți de durere. Trecătorule roagă (-) te pentru repausul sufletului ei”.
Partea dinspre răsărit a monumentului are sculptată în basorelief o femeie în picioare, îmbrăcată într-un veșmânt clasic, sculptură deosebită ca realizare artistică. Veșmântul prezintă cute ample, exprimând dinamică și naturalețe. Sculptura se remarcă prin finețea execuției, atenția detaliilor, eleganța și armonia compoziției. În interiorul brâului decorativ care încadrează figura de femeie, mai jos este scris:,,București 1867. Sapatori D. Lambadit și G. Chalapa”.
Pe latura mai îngustă a soclului de la miază-zi este săpat în marmura albă un alt text, de data aceasta cu litere chirilice, se pare în bulgara veche:Тука зачи Сантича Х. Геориева родина Мина починала на 28 Ioлиe 1866 въ възраст 68 года”. Latura opusă de la miază-noapte are următorul înscris: ,,Aici se odihnește Santița H. Georgi Născută Mina Încetată din viață la 28 Iuliu 1866 Fiindu în etate De 68 Ani”.
Monumentul a fost sculptat în marmură la București în anul 1867 de către D. Lampaditis și G. Chalepas.
Familii de greci originare din insula grecească Tinos, satul Pyrgos, cu tradiții vechi în cioplitul pietrei au ajuns în secolul al XIX-lea în România, unde au înființat ateliere de prelucrare a marmurei, contribuind la realizarea multor monumente funerare și ale eroilor din Primul Război Mondial. Dintre aceste familii se remarcă două: Halepas și Lapaditis ai căror membri au fost talentați cioplitori în marmură. Din familia Halepas (Chalepas) a descins unul dintre cei mai mari sculptori ai Greciei și cel mai important din perioada modernă (comparat cu A. Rodin și C. Brâncuși), Giannoulis Halepas (1851-1938). Ioannis Halepas, tatăl marelui sculptor grec Giannoulis Halepas. a fost unul dintre cei mai mari antreprenori de marmură ai secolulului XIX. Acesta a înființat la București un centru de prelucrare a marmurei împreună cu cei din familia Lampaditis. Cele doua familii Halepas și Lampaditis erau înrudite (mama sculptorului grec G. Chalepas era din neamul Lampaditis). Giannoulis Halepas a fost din fragedă vîrstă atras de cioplitul marmurei și, probabil, și-a făcut ucenicia în arta sculpturală și în atelierul tatălui său din București, unde în anul 1867 a fost lucrat monumentul funerar. În anul 1869, la 18 ani, G. Chalepas intră la Școala de Artă din Atena și tot în acest an tatăl său își retrage afacerea cu marmură din București. Și în prezent acest monument se mai află lângă zidurile bisericii din Brebeni, mărturisitor peste timp al talentului familiei de sculptori Chalepas.
Radian Vasile
Sursa: https://linia1.ro/monumentul-funerar-1867-de-la-biserica-brebeni-romani/