În această zi de 24 martie 2026, se împlinesc 115 ani de la moartea unui om care a dedicat toată viața vieții trecutului românesc – Nicolae Densușianu , jurist, istoric, bibliotecar și arhivar, figura marcantă a culturii românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Drumul unui cercetător pasionat
Născut la 18 aprilie 1846 în satul Densuș, județul Hunedoara, sub numele de Nicolae Pop, tânărul transilvănean a preluat numele satului natal pentru a se distinge în lumea intelectuală a timpului. Fratele poetului și criticului literar Aron Densușianu, Nicolae a ales o cale diferită, dar la fel de importantă pentru cultura românească: aceea de a păstra și cerceta documentele istorice ale neamului.
După studii juridice la Academia de Drept din Sibiu (1865-1872), unde a obținut dreptul de avocat, Densușianu s-a consacrat cercetării istorice și arhivistice. În 1878, la doar 32 de ani, a fost ales membru corespondent al Academiei Române – o recunoaștere a valorii sale în domeniul istoriei și cercetării documentare.
Între 1878 și 1900, Nicolae Densușianu a funcționat ca bibliotecar-arhivar la Academia Română, durata în care a realizat o muncă monumentală: a adunat și publicat 38 de volum manuscrise cuprinzând peste 783 de documente istorice. Printre lucrările sale de referință se numără seria Documente privitoare la Istoria Românilor 1199-1345 (6 volume, 1886-1897) și Revoluția lui Horea în Transilvania și Ungaria 1784-1785 (1884), opere fundamentale pentru înțelegerea istoriei noastre medievale și moderne.
La Marele Stat Major (1885-1889), unde a îndeplinit funcția de traducător și bibliotecar, Densușianu a introdus un sistem modern de catalogare inspirat de clasificarea decimală Dewey, demonstrând nu doar pasiunea pentru trecut, ci și viziunea modernizatoare în organizarea cunoașterii.
Figura lui Nicolae Densușianu rămâne controversată să fie cele mai cunoscute lucrări a sa, Dacia , publicată postul în 1913. Susținător al curentului latinist, Densușianu a încercat să reconstruiască originile preistorice ale Daciei bazându-se pe legende, folclor și interpretări personale ale documentelor antice. Deși critică de istorici profesioniști ca fiind o lucrare de fantezie mai degrabă decât de știință riguroasă, Dacia preistorică a avut o influență semnificativă, mai ales în perioada comunistă, când a fost folosită pentru a susține teorii protocroniste.
Cu toate acestea, dincolo de controversă aceste lucrări, contribuțiile reale ale lui Nicolae Densușianu în domeniul arhivisticii, bibliotecaristicii și publicării documentelor istorice rămân incontestabile. El a fost un păstrător al memoriei noastre colective, un om care a înțeles că identitatea unui popor se construiește și prin cunoașterea trecutului său.
Nicolae Densușianu s-a stins din viața la București, pe 24 martie 1911, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. A lăsat în urmă o opera impresionantă: zeci de volum de documente istorice, studii militare, analize arhivistice și o bibliotecă modernă organizată după standardele europene ale timpului.
La 115 ani de la moartea sa, Nicolae Densușianu merită amintit nu doar pentru controversele pe care le-a stârnit, ci mai ales pentru munca sa asiduă de cercetător, pentru dragostea sa față de documentul istoric autentic și pentru contribuția la păstrarea memoriei românești. În arhivele și bibliotecile pe care le-a organizat, în volumele pe care le-a publicat, în documentele pe care le-a salvat de la uitare, continuă să trăiască spiritul unui om care a crezut cu pasiune în importanța cunoașterii trecutului pentru construirea viitorului.
Fără cunoașterea trecutului, prezentul rămâne incomplet, iar viitorul nesigur. Așa că este important să nu amintim de figurile care au contribuit la păstrarea și cercetarea istoriei și culturii noastre, chiar și la 115 ani de la trecerea lor în veșnicie.
Sursa: https://cotidianulhd.ro/pastila-de-istorie-nicolae-densusianu/