Roxelana RADU
Că moștenirea culturală nu prezintă vreun mare interes pentru noi, o știm cu toții. La urma urmei, să nu uităm că românii plătesc bilet pentru a vedea atelierul lui Constantin Brâncuși, la Centrul Georges Pompidou din capitala Franței.
Bunăoară, încă nu s-au stins ecourile furtului celor trei brățări și al Coifului dacic de la Coțofenești, petrecut anul trecut la Muzeul Drents din Assen. Ne amintim ce mai vuiet, ce mai vaiet, ce indignare generală la adresa factorilor de răspundere, ce solicitări de demisii și acuze de neglijență ori incompetență, ce scenarii cu interlopi și presupuși criminali. Fantezia românului este inepuizabilă când e vorba să găsească nod în papură, sau să critice și să dea soluții pe principiul „las’ că știm noi mai bine cum stă treaba!”. Între timp, din fericire, statul român a încasat despăgubirea de 5,7 milioane de euro, ocazie cu care ministrul Culturii a declarat că va lua măsuri de reducere a riscului repetării unor asemenea evenimente extrem de grave, de natură a afecta dramatic patrimoniul național.
Ai zice, văzând toate astea, că ne preocupă foarte tare cultura, moștenirea și identitatea culturală. Ei, aș! Aflăm zilele acestea din investigația făcută de „Cultura la dubă”, că o bună parte din moștenirea uriașă lăsată de George Enescu ar fi distrusă cu bună știință. Astfel, susțin jurnaliștii, manuscrisele marelui compozitor, inclusiv cel al operei „, precum și obiectele personale, piese de mobilier, fotografii și numeroase alte bunuri mobile clasate în Tezaur sau în fondul Patrimoniului Național sunt ținute de patru ani și jumătate în containere în aer liber, expuse la variațiunile climatice extreme (între -16 grade iarna și 40 grade vara), fără dezumidificatoare și cu infiltrații de apă provenită din topirea zăpezii. Ele au fost mutate odată cu deschiderea șantierului de la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, monument clasat în Patrimoniul European, care găzduiește Muzeul Național „George Enescu”. Șantierul este blocat de mai bine de doi ani. Aceiași jurnaliști mai spun că obiectele sanitare din baia artistului și a soției sale, Maria Cantacuzino, au fost aruncate de muncitori, la deschiderea șantierului. Grație vigilenței muzeografilor, acestea au fost recuperate ulterior, deteriorate însă, vizibil. Care a fost reacția conducerii muzeului?„Nu este un subiect de interes public” , acesta a fost răspunsul.
Ne întrebăm, firește, dacă bunuri de acest fel, considerate a fi dintre cele mai valoroase bunuri ale României, clasate în Tezaurul țării, nu constituie subiect de interes public, atunci ce anume este de interes public din punctul de vedere al conducerii muzeului? Într-un final, ministrul Culturii, Andras Demeter, a declarat pentru „Cultura la dubă” că va trimite Corpul de Control la Muzeul Național „George Enescu”. Între timp, controlul care a ajuns la fața locului cu o operativitate demnă de invidiat, are și primele concluzii, în care – cum era de așteptat – neagă toate acuzațiile jurnaliștilor. Rămâne să așteptăm concluziile finale.
Până una-alta însă, războiul din Orientul Mijlociu nu dă semne că s-ar încheia. Cum nu se încheie nici derapajele verbale/atitudinale ale președintelui Trump, de altfel. După gafa cu videoclipul cu conținut rasist care-i înfățișa pe soții Obama ca pe niște maimuțe, după ce a jignit jurnaliștii spunându-le că sunt niște persoane oribile, după jurnalista căreia i-a zis„scroafă mică” , iată că i-a venit rândul premierului britanic Keir Starmer, pe care l-a etichetat deunăzi ca fiind„un ratat care nu mai are niciun viitor” . Pare că ne scapă ceva referitor la modul în care înțelege Donald Trump să folosească discursul public în relațiile pe care le presupune poziția sa de președinte al SUA.
Nu am mai întâlnit asemenea derapaje de-a lungul timpului. Fac parte dintr-o generație care a crescut cu totul altfel: cu alte modele de oameni politici, cu alt gen de relații diplomatice – în sensul cel mai bun al cuvântului. O generație educată în spiritul umanității, nu al războiului, în spiritul dialogului iar nu al conflictului, în spiritul toleranței, nu al agresivității. Cum s-a ajuns aici?
Dacă nu izbucnea conflictul din Orientul Mijlociu, nu mi-ar fi trecut prin cap că în România asta care gâfâie sub povara sărăciei, a taxelor și impozitelor, a prețurilor și corupției, există elevi care-și fac vacanța în Dubai. În România asta sufocată de incompetență, nepăsare și aroganță, în care 250.000 de copii se culcă nemâncați în fiecare seară iar alți 400.000 nu au posibilități materiale pentru a merge la școală, în vreme ce un primar de comună poartă la mână Rolex de 50.000 de euro. În țărișoara asta sunt copii care-și fac vacanța în Dubai, și bun, să admitem că fiecare își face vacanțele acolo unde îi ține buzunarul pe părinți. Dar ce ne facem cu adulții nemulțumiți că au fost aduși în țară (a propos, prin eforturi susținute guvernamentale), însă nu pe banii statului – așa cum ar fi vrut ei, ci pe banii lor. Adică pleci să-ți faci vacanța și vrei să te aducă înapoi statul român (din mijlocul crizei din Orient), pe bani publici. Cum s-a ajuns aici?
În vremea asta, domnul Victor Ponta este foarte supărat fiindcă fiica sa, aflată în excursia de-acum celebră din Dubai, încă nu a fost adusă acasă. Îl înțelegem, firește, că suntem cu toții părinți. Altele sunt lucrurile pe care nu le înțelegem.
Bunăoară, domnule președinte Nicușor Dan, nu înțelegem tăcerea dumneavoastră de-acolo din Polonia unde vă aflați, unde întrebat fiind de jurnaliști despre protecția nucleară a României, răspundeți că suntem sub umbrela NATO, și că în relația cu Franța avem un parteneriat strategic pe mai multe paliere.„Acest parteneriat este într-o extindere și mă opresc aici” , spuneți dumneavoastră. De fapt, nu spuneți nimic. Și aș vrea să vă reamintesc sloganul din campania dvs electorală: „România onestă”. Unde este România aceea onestă, domnule președinte? Așteptăm de la dumneavoastră răspunsuri clare. Și nu doar la chestiunea protecției nucleare a României. Așteptăm să vedem măsurile pe care le-ați luat în privința justiției, a referendumului pe care ați spus că-l veți organiza în această chestiune. Ați convocat întâlnirea aceea cu magistrații, la Cotroceni, s-au ascuns oamenii ăia prin benzinării, au venit până la urmă să-și spună păsurile – dar nu vedem urmările, nu concluzii, nu măsuri, nimic. Că doar reforma justiției/inspecției judiciare face parte chiar din proiectul dumneavoastră, „România onestă”. Așteptăm numiri corecte și da, oneste, la serviciile aflate în subordinea dvs.
Oare să n-avem noi niciun noroc cu sloganurile astea? Că nici cel dinainte, cu „România educată”, nu s-a dovedit de niciun folos. Am dat-o în bară.