O nouă etapă în creaţia lui Kurtág a debutat odată cu reluarea legăturilor spirituale cu Lugojul natal.
Rememorarea atmosferei studiilor gimnaziale, lectura unor remarcabile scrieri ale unor foşti colegi (Gheorghe Alexandru Iancovici), contactul cu Corul „Ion Vidu”, dirijat de Remus Taşcău (cu nostalgia „sonorităţilor magice” ale fostei Reuniuni Române de Cântări şi Muzică, ce i-au legănat copilăria), au generat noi opusuri.
Impresiile consemnate, la 1 aprilie 2008, în Cartea de Aur a Corului „Ion Vidu” sunt relevante în acest sens:
„În copilărie am auzit adesea Corul «Vidu» şi mi-a rămas o amintire de o sonoritate magică. Acum, n-am auzit încă niciodată corul la concerte, nici la repetiţii, dar cunosc înregistrările magistrale ale maestrului Taşcău şi aş vrea să încerc să scriu ceva demn de acest cor”.
În dimineaţa zilei de luni, 31 martie 2008, în sala profesorală a Colegiului Naţional „Coriolan Brediceanu” s-a petrecut un eveniment memorabil, de o impresionantă unicitate: trei distinşi reprezentanţi ai Senatului Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, prof. univ. dr. Dan Dediu, noul rector al instituţiei (actualul președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România), prof. univ. dr. Dan Buciu, rector de onoare (tatăl său, baritonul Mircea Buciu, întreținuse relații de amiciție cu celebrul bas-pedalist lugojean Ioan Iorga), şi prof. univ. dr. Doina Rotaru, şefa Catedrei de Compoziţie, au oficiat ceremonia decernării titlului dedoctor honoris causa compozitorului György Kurtág.
A fost o succintă, sinceră şi ingenuă rememorare a legăturilor sale spirituale cu vestita instituţie de învăţământ lugojeană, cu cel căruia îi datorează prezenţa sa la Lugoj, Felician Brînzeu, veneratul şi carismaticul său profesor de limba şi literatura română, de numele căruia se leagă devenirea sa ca intelectual, în limba lui Eminescu, potrivit propriei sale mărturisiri.
Într-un cadru protocolar, nuanţat însă de sensibila şi emoţionanta atmosferă a rememorării marelui său profesor, maestrul a dăruit câte un exemplar al partiturii noului său opus,…în amintirea profesorului nostru Felician Brînzeu… Colindă-baladă, op. 46, doamnei prof. univ. dr. Pia Brînzeu, prorectorul Universităţii de Vest din Timişoara, nepoata celui omagiat, Colegiului Naţional „Coriolan Brediceanu” (prin prof. ing. Francisc Boldea, directorul instituţiei) şi subsemnatului, în semn de prietenie, pentru efortul depus, „ca maestru de ceremonii, ca organizator, dar mai ales ca cercetător asiduu, care, prin mii de dificultăţi, ai găsit şi ai scos la iveală trecutul oraşului nostru – dar şi trecutul meu uitat”.
După acest unic moment, în care membrii unui for academic, într-un neobişnuit demers, au organizat solemnitatea acordării unui important titlu academic într-un oraş de provincie, maestrul Kurtág, însoţit de distinsa sa soţie, pianista Márta Kurtág, a fost oaspetele Şcolii de Muzică „Filaret Barbu”, unde foşti şi actuali elevi lugojeni i-au dăruit câteva secvenţe din literatura muzicală românească şi universală.
Într-un electrizant impuls, maestrul a iniţiat, ad-hoc, într-un profund spirit academic, o lecţie de măiestrie interpretativă, asistat de soţia sa, pianista Márta Kurtág. Un moment inedit, o premieră în învăţământul muzical lugojean şi bănăţean, o adevărată înnobilare a instituţiei.
Cu pertinente explicaţii şi plastice exemplificări vocale şi pianistice (sensibilul său tuşeu, chiar dacă era vorba de doar câteva secvenţe motivice, a avut darul să impresioneze asistenţa!), acompaniate de o dinamică şi sugestivă gestică şi mimică, maestrul, într-un adevărat demers maieutic, a încercat evidenţierea esenţialului, a caracterului şi a formei piesei, dincolo de complexitatea aspectelor tehnice (virtuozităţile tehnice, uneori gratuite, etalate, în unele pasaje, de diferiţi interpreţi, nu l-au impresionat!), insistând, cu o eclatantă predispoziţie şi persuasiune pedagogică, până la un aşteptat şi necesar feedback din partea elevilor.
Exemplificarea din creaţia beethoveniană, cu aplicaţie în partitura din(sublinierea rolului activ al pauzelor, ca ecouri sau reminiscenţe latente ale motivelor anterioare), au creat o sublimă complementaritate între viziunea muzicală clasică şi cea contemporană.
Graţie amabilităţii şi excepţionalei prezenţe de spirit a dlui Florin Teleman, actualul proprietar al imobilului în care a copilărit Gy. Kurtág, maestrului i-au fost oferite, ca sublim dar, secvenţe ritmice interpretate la toacă de fiica acestuia, unul dintre instrumentele care i-au marcat copilăria, prezent în partitura ultimului său opus,.
Imaginea ritmului toacei l-a urmărit, obsedant, de-a lungul zilelor petrecute la Lugoj, ca un mirific şi nedesluşit fir al destinului, deoarece avea să-şi găsească împlinirea, marţi, 1 aprilie, în clopotniţa din turnul Catedralei Greco-Catolice.
Maestrul, cu un uimitor spirit adolescentin, a urcat, în ultima zi petrecută la Lugoj, ultimele trepte ale sinuoasei şi ameţitoarei scări, ca într-un parcurs dantesc, într-o încercare de a desluşi, parcă, limpezimea unui ireal cer primăvăratic, până la marele clopot şi locul din care răsună toaca în ajunul marelui praznic al Învierii, de unde, cu o satisfacţie supremă, de învingător, a privit, prin zăbrelele ferestrei turnului, imaginea panoramică a Lugojului, într-un gest aproape ritualic, reluând fascinanta experienţă din copilăria anilor interbelici.
A fost o reverie, o clipă trist de efemeră, dar condensată, încărcată şi sublimată de atâtea semnificaţii.
Noi, cei care am trăit evenimentul, mângâiaţi, parcă, de înţelepciunea maestrului, transfiguraţi şi deveniţi mai buni sufleteşte, dar şi mai puternici şi mai exigenţi cu noi înşine şi cu elevii noştri, odată cu plecarea domniei sale am devenit însă puţin mai săraci.
Sursa: https://ziarulactualitatea.ro/vizita-maestrului-gyorgy-kurtag-in-lugojul-natal/