După 1989, timp de 36 de ani, românii au tot căutat să descifreze semnificaţia umbrelor sub care se plasa Cotroceniul la un moment dat, pentru a-şi da seama ce le va oferi viitorul.
Pe vremea lui Ion Iliescu, a fost un moment în care românii urmăreau să descifreze cu neliniște plasarea Cotroceniului sub umbra Moscovei.
Nu ştiau săracii pe atunci, că umbra Moscovei plana asupra României, ca urmare a înţelegerilor americano-sovietice de la Malta, din decembrie 1989. În urma acestor înţelegeri, sovieticii ne-au ajutat să scăpăm de Ceaușescu in 22 decembrie 1989, după acelaşi model orchestrat de aceştia în 1946, când „ne-au ajutat” să scăpăm de Ion Antonescu.
Umbra Moscovei a existat până la dispariţia URSS-ului în 1991, după care Cotroceniul a căutat să se plaseze sub umbra vestului occidental, urmărind să aşeze România în compania NATO şi a UE.
Sub această umbră a continuat să se plaseze şi Cotroceniul lui Emil Constantinescu, a cărui mandat a fost scurtat, acesta fiind „învins de către Sistem”.
În mandatele lui Traian Băsescu, deasupra Cotroceniului s-a instalat, încă din prima zi, sub umbra axei București-Londra-Washington, care ne indica, după atâta amar de vreme, că în sfârşit americanii vor ajunge şi în România.
A urmat apoi Klaus Iohannis care, sub masca iluzorie a neamțului riguros şi iubitor de România, a plasat Cotroceniul sub umbra egocentrismului său teutonic, cu care ne-a dovedit că s-a iubit doar pe sine, a iubit avioanele private şi turismul de lux în afara ţării. Iohannis nu s-a putut despărţi de noi, decât după declanşarea războiului româno-român, finalizat cu anularea alegerilor prezidenţiale din 2024.
Dintre toţi preşedinţii României, existenţi la Cotroceni, niciodată nu a fost mai neclară poziţia acestora ca acum, când preşedintele Nicușor Dan a plasat Cotroceniul sub umbre controversate, greu de descifrat.
Nicușor Dan a venit la Cotroceni având ca palmares moştenirea păguboasă lăsată la Primăria Bucureştiului.
Nu avea în palmares vreun proiect de ţară, vreo idee despre politica externă sau vreo altă realizare notabilă, decât aceea de fost olimpic cu 39 de ani în urmă, iar acum, cu licență şi doctorat, declarate dar nedovedite. Nicușor Dan a pozat la Cotroceni ca președinte providenţial, pe care el credea că România îl tot căuta din 1990.
Accederea unui astfel de personaj la Cotroceni este justificată doar de „alegerea răului cel mai mic”, o opţiune dovedit subiectivă.
Se poate justifica o alegere, apelând la unul din citatele memoriabile ale lui Mahatma Gandhi, fostul lider spiritual al Indiei, care ar fi spus într-o anumită împrejurare că „dacă există un idiot la putere, este pentru că cei care l-au ales sunt bine reprezentați”.
Din luna mai a anului 2025, când Nicușor Dan a preluat cheile Cotroceniului, instituţia prezidenţială a pendulat sub diverse umbre, ceea ce nu este un semn de flexibilitate, ci doar semn de amatorism în conducerea ţării.
Alternativ, chiar de la o zi la alta, politica Cotroceniului lui Nicușor s-a situat între UE şi SUA. Mai mult, sub umba politicilor UE decât sub umbra politicilor SUA. Încercările lui Nicușor Dan de a se muta succesiv, de sub o umbră la alta, nu au dovedit decât infantilismul politic al acestuia, stârnind doar neîncredere sau ilaritate.
Ba mai mult, România condusă de acesta a ajuns să fie ignorată, nu i se mai asigură loc decât pe lângă covorul roşu, sau la strapontină pe scena politicilor regionale.
În acest deficit de imagine, România nu mai contează decât atunci când se înscrie pe lista donatorilor către Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, aflat în pierdere evidentă de audienţă în fața administraţiei SUA și în faţa opiniei publice, orientate în favoarea Iranului, a găsit cu cale să caute acum iar sprijin în România, o ţară căreia Ucraina i-a făcut zile fripte în perioadele trecute.
Joi 12 martie, aflat în drum spre Paris, unde avea să-l întâlnească pe Macron, mentorul lui Nicușor Dan, Zelenski a făcut o escală la Bucureşti, aducând o mapă de documente întocmite la Kiev, pe care președintele României trebuia să le semneze fără să clipească.
Îngrijorarea lui Zelenski, că va pleca cu mâna goală din România, a fost risipită de zâmbetul slugarnic cu care a fost primit la Cotroceni.
În mapa sa, Zelenski avea documente privind protocoale, acorduri şi parteneriatul strategic, acte pe care președintele României a declarat cu candoare că le semnează cu cea mai mare încredere, motivând că „neîncrederea dintre România şi Ucraina s-a evaporat” odată cu intrarea ruşilor în Donbas. Această declaraţie a avut rolul să lase mulţi români cu gura căscată, deoarece privitor la Ucraina, acestora nu li s-a evaporat neîncrederea în Ucraina, în schimb li s-a evaporat încrederea în Nicușor Dan. Toate mizeriile făcute de Ucraina României, încă de la formarea URSS-ului, continuând după 23 august 1944 şi mai ales după războiul Ucrainei cu Federaţia Rusă, nu s-au „evaporat” ca un fum de ţigară, din memoria colectivă, cum crede locatarul de la Cotroceni.
Uităm prea repede, că în plin război cu Federaţia Rusă, după 24 februarie 2022, Ucraina şi-a accentuat restrângerea drepturilor românilor din Ucraina, prin închiderea şcolilor şi bisericilor, prin ucrainizarea forţată a românilor şi prin eliminarea unor dovezi ale românismului din Bucovina de Nord şi Buceag.
La Cotroceni se uită că România a avut cu Ucraina diferende ireconciliabile, cum au fost cel privind Combinatul de la Krivoi Rog, cel privind Insula Şerpilor, cel privind blocarea Canalului Sulina cu nava Rostok, cel privind Canalul Bâstroe sau multe altele.
Nicușor Dan a semnat toate documentele aduse de Zelenski, fără să mute o virgulă, şi se pare fară să le citească. Dacă le-ar fi citit, fie şi pe diagonală, nu le-ar fi semnat ca un primar de Bucureşti, ipotecând România.
În declarația oficială, realizată de Zelenski la conferinţa de presă care a urmat, acesta a subliniat cu satisfacţie că toate documentele semnate sunt în deplină concordanță cu interesele Ucrainei.
În schimb, ceea ce a semnat Nicușor Dan nu evidenţiază tangențe semnificative cu interesele României.
Printr-o decizie a Comisiei Europene, României i s-a dat un împrumut de 17,5 miliarde de euro pentru înarmare, cu condiţia ca vreo 12 miliarde trebuie să le direcţioneze cadou spre Ucraina.
Prezent la Bucureşti, Zelenski a vrut să se asigure că România este dispusă să-i ofere cecul cu toţi banii promişi de Ursula Von der Leyen. Venirea lui Zelenski s-a realizat cu câteva zile înainte ca „bugetul sărăciei” noastre să fie supus dezbaterii şi aprobării în Parlamentul României.
Pretențiile lui Zelenski ar fi trebuit să-i provoace lui Ilie Bolojan măcar o ridicare a sprâncenei, dar nu s-a întâmplat aşa ceva, acesta fiind prea preocupat să taie și el drepturile românilor şi să onoreze pretenţiile lui Zelenski.
Este evident faptul că războiul din Iran a eliminat Ucraina de pe agenda publică a lui Donald Trump, care a lăsat acest cartof fierbinte în mâna Uniunii Europene.
În legătură cu intervenţia SUA în Iran, Nicușor Dan ne-a asigurat, de la înălţimea infantilismului său politic, că nu avem motive de îngrijorare, că intervenţia SUA în Iran nu ne va afecta, doar că nişte „alarmişti” susţin că preţul carburanţilor va depăşi 10 lei litrul.
Gazul de la Marea Neagră, care va fi scos, ia drumul Ucrainei
Pomeneam mai sus că unul din diferendele nerezolvate cu Ucraina este Combinatul de la Krivoi Rog, la construcția căruia România a contribuit în 1986 cu suma de aproape un miliard de dolari. Pentru contribuţia sa, România trebuia să primească de la ucraineni 30 de milioane de tone de peleți din minereu de fier, timp de 10 ani. Nu a primit decât 159 mii de tone şi atât.
În prezent, combinatul este proprietate comună a Ucrainei şi a României, care deţine 27% din active. Astăzi paza combinatului este suportată integral de România, care plătește pntru asta un milion de euro pe an.
Cu două luni înainte de începerea războiului, Ucraina a vândut o parte din acest combinat.
România a intenţionat să-şi vândă partea ei, dar Ucraina nu s-a înghesuit să o sprijine.
Astăzi Ucraina mai datorează României peste 350 milioane de dolari, datorie despre care Ucraina refuză să discute, încă înainte de 2022.
Exista teoretic varianta recuperării acestei sume prin compensarea datoriei cu gaz metan din Ucraina.
Cu ocazia deplasării recente a lui Zelenski la Bucureşti, Nicușor Dan a uitat să discute cu acesta despre un program de recuperare, de către România, a datoriei Ucrainei de la Krivoi Rog, prin compensarea acesteia cu gaz ucrainean sau cu alte produse.
Din contra, Zelenski a obţinut de la Nicușor Dan promisiunea că România va depozita în Ucraina gazele obţinute în Marea Neagră.
În condiţiile în care Ucraina este în război, iar rezultatul acestuia este imprevizibil, Nicușor Dan, aflat în dificit de discernământ, este dispus să pună gazul României la dispoziţia Ucrainei, precum Tezaurul trimis Rusiei în 1916.
Zelenski venise la noi cu mâna întinsă, ca la pomul lăudat, ştiind bine că România a donat până acum miliarde în visteria Kievului. Aceasta în timp ce românilor li s-a cenzurat, atât dreptul de a pune întrebări privind aceste donaţii, cât şi dreptul de a afla răspunsuri la întrebările scăpate de cenzură.
Nicușor Dan a semnat tot ce i-a băgat sub nas Zelenski, fără a avea în prealabil un dialog cu românii pe această temă, ca să afle ce cred ei că el ar trebui să facă.
Am aflat stupefiaţi că Nicușor Dan are dialog săptămânal doar cu Dominic Fritz, primarul Timișoarei şi preşedintele USR-ului. Dialogul acestora are loc într-o „încăpere securizată” din Palatul Cotroceni. Românii nu trebuie să afle ce discută cei doi useriști. Consilierul prezidenţial al Cotroceniului, Marius Lazurca, a făcut public o declaraţie şocantă, după plecarea lui Zelenski spre Paris.
Lazurca ne-a şocat declarând că Zelenski „a primit mai mult decât ne gândeam să-i oferim”. Politica cotrocenistă este de noaptea minţii.
Acesta a recunoscut în fața reporterului şi faptul că România a acordat Ucrainei, până acum, un sprijin de cel puţin 8 miliarde de lei. La mirarea reporterului, privind mărimea sumei, Lazurca a ţinut să precizeze doct că „ceea ce pare o cheltuială este de fapt o investiție în propria siguranţă”. Am aflat astfel că pe viitor Ucraina va fi body-guardul României. La o aşa argumentaţie, orice comentariu este de prisos.
Ioan Bivolaru
Sursa: https://monitorulneamt.ro/umbra-lui-zelenski-deasupra-cotroceniului/