În fatidica zi de 3 februarie, în România a explodat nucleara SUA, cu trimitere expresă la năravurile Comisiei Europene, condusă de Ursula von der Leyen.
A fost dat publicităţii Raportul interimar al Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanţilor din Congresul SUA.
Acest Raport preliminar urmează să fie completat cu rezultatul unor audieri incendiare şi supus apoi dezbaterii şi aprobării Congresului SUA.
Prin acest raport, SUA aplică o lovitură de graţie Uniunii Europene. Raportul acuză Comisia Europeană a Ursulei că a desfăşurat timp de un deceniu, o campanie de influenţare şi constrângere a unor platforme online, pentru a impune reguli globale de moderare a conţinutului, restrângând astfel libertatea de exprimare.
Raportul interimar, care are peste 170 de pagini şi conține mai multe anexe care însumează câteva mii de pagini, reliefează existenţa mai multor stări de fapt, care ar trebui să ne îngrijoreze.
În primul rând, Raportul SUA evidenţiază imixtiunea nepermisă a Comisiei Europene în alegerile din mai multe state europene, respectiv Franţa, Olanda, Irlanda, Republica Moldova şi în mod special România.
În data de 6 decembrie 2024, alegerile din România au fost anulate de către „Sistem”, la dispoziţia expresă a Comisiei Europene şi a Administrației Biden, care au urmărit de a-şi plasa la Cotroceni „omul preferat”.
În cel de-al doilea rând, propaganda Comisiei Europene a mizat pe reflexele create de propagarea unor frici, frica faţă de pandemie, frica faţă de invazia Rusiei şi, mai recent, frica față de administraţia Trump.
În al treilea rând, platforma Tik Tok nu a putut prezenta nicio dovadă a existenţei unei reţele de promovare în România a lui Călin Georgescu.
În al patrulea rând, Raportul prezintă Uniunea Europeană ca fiind noul URSS.
Concluziile finale ale Raportului precizează faptul că Rusia nu s-a implicat în niciun mod în susţinerea campaniei lui Călin Georgescu. Presupusa „campanie rusă pro-Georgescu” a fost sponsorizată de către Partidul Naţional Liberal, prin firma de consultanţă „Kensington Communication S.R.L.” din România.
Raportul SUA acuză Comisia Europeană, condusă de d-na Ursula, că în ultimii zece ani a cenzurat marile platforme online, pentru a influenţa astfel alegerile din Franţa, Olanda, Irlanda, Slovacia, Republica Moldova, culminând cu alegerile din 2024 şi 2025 din România.
Imediat după apariţia Raportului SUA, Nicușor Dan, cu intuiţia sa recunoscută, respinge cu fermitate acuzaţiile aduse Comisiei Europene, privind interferența acesteia în alegerile din România, inclusiv în adoptarea de către CCR a deciziei de anulare a alegerilor. Nicușor Dan declară că el rămâne solidar cu intuiţia sa, că interferențele au fost doar ruseşti, deşi recunoaşte că nu a descoperit până acum vreo dovadă în acest sens.
Autorităţile române rămân opace. În loc să asigure publicarea acestui Raport SUA, care să ajungă până la ultimul român, din cei 9,2 milioane cărora li s-au anulat voturile, aceste autorităţi, în frunte cu Preşedinţia României, s-au axat doar pe contestarea concluziilor raportului.
În România, nu numai Nicușor Dan are dreptul să aibe intuiţii, ci şi românii furaţi la alegeri.
Paradoxal sau nu, concluziile Raportului SUA nu fac altceva decât să confirme intuiţiile pe care le-au avut românii, chiar din a doua zi după anularea alegerilor.
Prin contestarea concluziilor Raportului SUA, care a fost pornită de la Cotroceni, nu s-a urmărit altceva decât ca românii să nu mai înţeleagă nimic.
Mobilul contestării cotroceniste este evident. Prezența acestui Raport SUA în spaţiul public trimite în derizoriu raportul pe care Nicușor Dan ni-l tot promite, avertizându-ne să nu ne facem iluzii, pentru că dovezile „ingerinţei ruseşti” în alegerile din România nu vor putea fi prezentate mai devreme de 3-5 ani.
Până atunci, Nicușor Dan dă din colţ în colţ, neştiind pe unde să scoată cămașa, după ce ne-a repetat ca ecoul aberaţia cu „ justeţea anulării alegerilor”.
După Nicușor Dan important este să se poată dovedi teoria sa, marca Bruxelles, privind „interferența rusă” în alegerile din România, teorie susţinută fără probe, dar cu aceeaşi intuiţie și de către SRI.
Lovitura de graţie a Raportului SUA este că „interferența rusă” nu a fost descoperită de serviciile de informaţii americane. Am fi curioşi să aflăm câţi dintre români cred că serviciile de informaţii româneşti sunt mai deştepte decât cele americane.
Raportul SUA a reuşit să dovedească că în alegerile din România au existat interferenţe, dar acestea nu au fost ale ruşilor. Au existat interferenţe conjugate, ale Comisiei Europene, ale Administraţiei Biden şi ale Partidului Naţional Liberal din România.
Raportul SUA demonstrează, negru pe alb, că în alegerile din România, anulate fără probe indubitabile, ci doar pe „intuiţii”, nu s-a urmărit decât faptul ca serviciile româneşti de informaţii să scoată din cursă un candidat preferat de popor, pentru a asigura victoria unui alt candidat, pe motiv că acesta era „preferat al establishmentului”, adică a „statului paralel” din România, susţinut de Bruxelles şi de Administraţia Biden.
„Interferenţa” Comisiei Europene în alegerile din România, subiect tabu pentru români
Cauzele implicării Comisiei Europene în alegerile din România nu mai reprezintă un secret decât pentru cei legați la ochi şi cu antifoane în urechi.
De circa zece ani de zile, Comisia Europeană s-a dedicat lansării proiectului de creare a Statelor Unite ale Europei. Proiectul vizează crearea unei dictaturi numită Uniunea Europeană, o construcţie federală, condusă prin toate mecanismele de la Bruxelles. Un astfel de proiect se bazează în primul rând pe deznaționalizarea statelor componente şi confiscarea cvasitotală a suveranităţii acestora.
Raportul SUA precizează faptul că pentru realizarea proiectelor sale, Comisia Europeană a cenzurat reţelele de socializare, cu scopul de a controla aşa zisa „dezinformare”, mai ales din perioadele electorale, pentru a anihila orice tendință potrivnică.
În condiţiile realizării proiectului propus, prezența în UE a unor state într-adevăr suverane şi a unor lideri suveraniști, reprezintă un obstacol insurmontabil, deoarece există „dreptul de veto”.
Se urmăreşte îndepărtarea unui astfel de obstacol, prin realizarea unui nou proiect, acela al Uniuni Europene cu două viteze. În treacăt fie zis, România este programată pentru viteza a treia.
Pentru „federalizarea UE”, prezența unor state ca Ungaria, cu Victor Orban sau ca Slovacia, cu Robert Fico, era deja mult. Posibila prezență a României, cu Călin Georgescu, alături de Ungaria şi Slovacia, devenea mult prea mult. România trebuia blocată în poziția de stat obedient.
Încă din campania sa, Călin Georgescu s-a prezentat ca un eurosceptic, care avea un suport popular de cca 60%.
Călin Georgescu s-a autodeclarat eurosceptic, în condiţiile în care România îşi crease deja reflexul de a aproba anticipat, orice propunere Bruxelles-ului.
În calitate de membră NATO, Călin Georgescu susţinea că România avea un comportament similar de „yesman”. Astăzi, deja soarta NATO este destul de incertă.
Prin poziţia sa suveranistă, Călin Georgescu s-a situat alături de Orban şi Fico, fiind astfel crucificat de către inchiziţia de la Bruxelles alături de aceştia.
Astăzi, Călin Georgescu are deschise trei dosare penale cu şapte capete de acuzare, dintre care niciunul nu vizează motivarea CCR privind anularea alegerilor.
Aceste dosare îl acuză pe Georgescu de propagandă legionară, de tentativă de acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi de finanţare frauduloasă a campaniei electorale.
Dacă ar fi să luăm în considerare dovezile cu care se susţin aceste acuze penale, am convingerea că, în spiritul libertăţii de exprimare, foarte mulţi dintre români ar putea să defileze public curând, purtând pancarte cu înscrisul „Şi eu sunt Georgescu!”.
Motivul real al anularii alegerilor, acela privind acuzele aduse politicilor UE şi NATO, este inabil ascuns de autorităţile române sub acuzele aiuritoare din cele trei dosare penale ale lui Georgescu.
Nici măcar „ingerinţa unui stat străin”, motivată de CCR, nu se regăseşte în dosarele deschise de procurorii Parchetului General pe numele lui Călin Georgescu.
Personal, consider că cele trei dosare penale ale lui Georgescu trebuie să-şi urmeze cursul şi să fie finalizate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi corecte, indiferent care vor fi acestea. Ne-ar fi astfel satisfăcut interesul stârnit de acţiunile lui Georgescu, intuite de procurori.
Dar să nu se declanşeze „Marea Prostire Naţională” cu aceste dosare penale, deoarece urgenţa este să aflăm acum dacă motivarea CCR privind anularea alegerilor conţine vreun sâmbure de adevăr.
Raportul SUA ne spune clar, de la înălţimea autorităţii Comisiei juridice a Camerei Reprezentanţilor a Congresului SUA, că în motivarea CCR nu există nici măcar un fragment de sâmbure de adevăr.
Nici măcar „raporțelul” promis de Nicușor Dan nu va aprinde vreo luminiță, care să semnalizeze capătul tunelului în care am fost băgaţi de decizia CCR.
Nicușor Dan crede că prin conţinutul „raportului” său, ne va lăsa cu gura căscată când vom vedea că a inclus în acesta şi biografia lui Călin Georgescu. Îl anunţ că biografia acestuia am citit-o pe Wikipedia, unde este realizată din compilaţia a 365 de documente publice, multe discutabile. Această „biografie” nu reprezintă decât o jenantă tentativă de manipulare a opiniei publice, deoarece nu are nicio legătură cu motivarea CCR de anulare a alegerilor.
Informaţii din „biografia” lui Călin Georgescu ar fi putut justifica doar respingerea candidaturii acestuia la alegerile din mai 2025, dar nu a existat o astfel de justificare. În eliminarea lui Georgescu, din cursa alegerilor din 2025, nu a contat biografia acestuia, ci deciziile venite din SUA şi din Comisia Europeană, de a-i face loc lui Nicușor Dan. Dacă Georgescu nu era eliminat, Nicușor Dan rămânea primar la Bucureşti.
Nici nu a citit bine la Cotroceni „Raportul SUA”, că Nicușor Dan a şi făcut imediat o declaraţie aiuritoare, de noaptea minţii, că România nu este subiectul Raportului preliminar al SUA, care are peste 170 de pagini, în care României îi sunt dedicate 16 pagini şi este pomenită de 113 ori, un record comparat cu citările celorlalte state europene pomenite în Raport.
Nicușor Dan o ţine langa că „anularea alegerilor a fost un lucru bun”. În realitate a fost un lucru bun doar pentru el, că aşa a ajuns la Cotroceni ca beneficiar al „loviturii de stat” din 6 decembrie 2024. A fost un lucru bun şi pentru bucureşteni, că doar aşa au scăpat de el.
După ce a citit „Raportul SUA”, lui Nicușor Dan a început să-i tremure turul pantalonilor în postura sa de principal profitor al anulării alegerilor.
Ioan Bivolaru