Tip solutie: Amână cauzaSolutia pe scurt: Respinge excepţia lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâtului PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la emiterea autorizaţiei de construire, ca neîntemeiată. Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâtului PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la emiterea autorizaţiei de construire, ca urmare a formulării tardive a plângerii prealabile, ca neîntemeiată. Respinge excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa formulării cererii de anulare a actelor prin care a fost manifestat refuzul de soluţionare a cererii de emitere a autorizaţiei de construire, invocată de pârâtul PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată. Respinge excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâtului PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la emiterea autorizaţiei de construire, ca neîntemeiată. Admite excepţia tardivităţii, invocată de pârâtul PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, şi constată că reclamanta este decăzută din dreptul de a solicita obligarea pârâtului la emiterea autorizaţiei de construire în raport de motivele de refuz criticate prin cererea de chemare în judecată. Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca rămasă fără obiect. Acordă termen la data de 06 mai 2025, ora 09.00, pentru soluţionarea capătului de cerere subsidiar, având ca obiect obligarea pârâtei DIRECŢIA PENTRU CULTURĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la modificarea avizul nr. 985/z/11 octombrie 2022. Cu cale de atac odată cu fondul. Pronunţată astăzi, 31 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei“ – conform Portalului Instanțelor de Judecată.
Solutia pe scurt: Amână pronunţarea în cauză la data de 31.03.2026. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, azi, 17.03.2026, conform Portalului Instanțelor de Judecată.
Amână pronunţarea în cauză la data de 03.03.2026. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, azi, 18.02.2026“ – conform Portalului Instanțelor de Judecată.
Solutia pe scurt: Amână pronunţarea în cauză la data de 18.02.2026. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, azi, 05.02.2026“ – conform Portalului Instanțelor de Judecată.
Solutia pe scurt: Admite excepția necompetenței teritorială a Tribunalului București – Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal. Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal. Fără cale de atac. Pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 24.06.2025“ – conform Portalului Instanțelor de Judecată.
„În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 50/1991.Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 100 lei (f. 35, 36 vol. I) conform art. 16 lit. a) din OUG nr. 80/2013.
„Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată de către instanță din oficiu, față de prevederile art. 248 alin. 1 Cpc., instanța reține următoarele:Potrivit art. 129 alin. 1 și 2 pct. 3 din codul de procedură civilă „necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”. De asemenea, art. 126 alin.1 din codul de procedură civilă prevede că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, afară de cazul când această competență este exclusivă.Per a contrario, în cazul în care pricina nu este privitoare la bunuri sau la alte drepturi de care se poate dispune, părțile nu pot conveni ca pricina să se judece de o anumită instanță, alta decât cea care ar fi competentă din punct de vedere teritorial.