* la finalul anului trecut, la Iași existau 75 de autospeciale medicale funcționale, iar trei sferturi dintre ele aveau peste 500.000 de kilometri parcurși! * un amendament la Legea Bugetului de Stat pe anul 2025, prin care se dorea alocarea sumei de 30 milioane de lei pentru achiziționarea unui număr de 70 de ambulanțe, conform solicitării SAJ, a fost respins * acum, Guvernul cumpără peste 3.000 de ambulanțe noi, dar nimeni nu știe când vor ajunge în teritoriu
Pe hârtie, România cumpără ambulanțe pe bandă rulantă. În realitate, la Iași domnește o tăcere apăsătoare: nimeni nu știe câte vor ajunge aici. Sau dacă vor ajunge curând.
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a bifat zilele trecute una dintre cele mai mari achiziții medicale din ultimul deceniu. Vorbim despre un acord-cadru uriaș: până la 2.610 ambulanțe 4×4 și aproape 500 de unități de terapie intensivă mobilă — adevărate secții ATI pe roți.
Prima tranșă este deja aprobată: 470 ambulanțe tip B 4×4, fiecare de peste 700.000 lei fără TVA, 121 ambulanțe tip C, cu prețuri ce sar de un milion de lei bucata.
Factura totală? Aproape 460 de milioane de lei fără TVA.
Cifrele impresionează. Comunicatele oficiale vorbesc despre modernizare, eficiență și salvarea de vieți. Dar dincolo de statistici apare o întrebare incomodă: unde este Iașul în această ecuație?
Iașul — marele semn de întrebare
Deși s-a stabilit câte ambulanțe merg către SMURD și câte către serviciile județene, împărțirea pe județe… nu există. Oficial, decizia va fi luată abia cu aproximativ două luni înainte de livrare.
Cu alte cuvinte, unul dintre cele mai mari centre medicale din estul țării nu știe dacă va primi 5 ambulanțe, 15 sau niciuna în prima etapă.
Iar momentul nu putea fi mai prost. Serviciul de Ambulanță Județean Iași acoperă un teritoriu imens: municipiul, orașele satelit și sute de localități rurale, multe greu accesibile. Zilnic, echipajele străbat mii de kilometri, iar intervențiile cresc constant. Nu de puține ori, viteza de răspuns depinde mai mult de rezistența motorului decât de pregătirea medicului.
Realitatea este crudă: la finalul anului trecut existau 75 de autospeciale funcționale, iar trei sferturi dintre ele aveau peste 500.000 de kilometri parcurși. Practic, ambulanțele continuă să salveze vieți în timp ce ele însele ar trebui pensionate.
Un amendament la Legea Bugetului de Stat pe anul 2025, prin care un deputat ieșean (Monica Berescu) solicita alocarea sumei de 30 milioane de lei pentru achiziționarea unui număr de 70 de ambulanțe, conform solicitării SAJ, a fost respins.
În a doua parte a anului trecut, Iașul a primit cinci ambulanțe noi — patru de tip B2 și una de tip C2, considerată un salt tehnologic major. Aceasta include un sistem de dezinfecție cu ozon care reduce drastic timpul dintre intervenții și crește siguranța pacienților și a personalului.
Un pas înainte. Dar unul prea mic. Pentru fiecare autospecială nouă intrată în curte, există alte câteva care continuă să ruleze peste limitele normale de exploatare.
Decizii în spatele ușilor închise
Autoritățile promit că repartizarea noilor ambulanțe se va face „în funcție de necesități”. Dar nimeni nu spune ce înseamnă concret aceste necesități. Nu se știe dacă se va ține cont de populație, de numărul intervențiilor, de vechimea parcului auto, de faptul că Iașul este pol medical regional pentru întreaga Moldovă.
Criteriile nu sunt publice, iar decizia finală aparține unei comisii interministeriale care va stabili totul în ultima clipă. Pentru ieșeni, asta înseamnă un lucru simplu: soarta ambulanțelor se decide departe de orașul care are nevoie disperată de ele.
În fiecare zi de întârziere există o intervenție făcută cu o mașină obosită. Există un echipaj care pleacă la drum fără certitudinea că autospeciala va rezista până la finalul turei. Există pacienți pentru care fiecare minut contează.
La București, ambulanțele există în tabele Excel și în conferințe de presă. La Iași, ele există doar ca promisiune.
Iar până când deciziile vor fi luate și cheile vor ajunge efectiv în mâinile paramedicilor, orașul continuă să trăiască aceeași realitate: vieți salvate zilnic… cu mijloace de ieri, în așteptarea unor ambulanțe care, deocamdată, sunt doar pe hârtie.Carmen DEACONU