Astăzi, la „Dicționar cultural”, o nedumerire (vom explica mai jos și acest termen) ce acoperă o parte însemnată din sudul României: de ce oltenii, argeșenii, teleormănenii etc. își îngroapă morții în „tronuri”, și nu în sicrie, ori coșgiuge? Etnologul Gheorghiță Ciocioi (ne) va risipi nedumeririle.
Drept dovadă: „Nu numai
i spun sicriului tron”. Dar? „Termenul e întrebuințat, de asemenea, în Argeș, Teleorman și chiar Vlașca. Așadar, în bună parte de țară – de la doi pași de București până la Turnu Severin -, localnicii sunt înmormântați în tronuri. Nu în sicriu, coșciug, sau copârșeu. Asemenea numirilor amintite, tron e și el un termen străin (sicriu, copârșeu – maghiare, ultimul, turcic, intrat în maghiară; coșciug – din kovceg – slav, românizat după coș)”. În completare: „Tron se mai spune sicriului în polonă – trumna (în trecut – truna, trunna), în ucraineană – truna; în belarusă – truna. Lucrurile par limpezi, desigur, în legătură cu influența polonă din Ucraina și Belarusul de astăzi. De unde au, totuși, numirea dată polonii și care ar fi legătura cu… oltenii?!”
Dinspre germana medie („de sus”)
Chiar așa, cum să se fi făcut legătura? „Termenul este împrumutat de poloni din vechea germană medie de sus – unde Truhne, Truhe avea înțelesul de copac/trunchi scobit, sicriu, ladă (a se vedea dicționarul Fraților Grimm). Un termen saxon – apropierea și legăturile ducatului german (nordic, apoi regat estic) de Polonia făcând ca acesta să fie preluat de slavii nordici și parte din cei estici, aflați sub stăpânire polonă vreme de veacuri. Venirea sașilor în Ardeal, în jurul anului 1150, va face ca acest cuvânt dialectal saxon, folosit multă vreme pentru sicriu/ladă de către ei (până aproape de 1500), să ajungă a fi întrebuințat și în sudul Ardealului (unde termenii din maghiară vor rezista totuși în timp, deși folcloriștii au întâlnit destul de des și numirea de tron)”.
Tron în Oltenia, tron în Polonia, tron în Ucraina
Totuși, cum a ajuns „tronul” în Oltenia? „Legăturile sașilor cu Oltenia și Argeșul, dar mai ales ale românilor de peste munți cu aceste zone, vor aduce Truhne încă din vechime aici. Indiferent de numirea oficială de mai apoi la români, ori la nemți, oltenii vor rămâne cu tronul. Asemenea polonilor, ori ucrainenilor”.
Că tot ne-am dumirit cu privire la tronul oltenilor, să desfacem în explicații limpezi și termenul „nedumerire”: „Dex-ul e limpede: a (se) dumiri/dumeri – a pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama. Nedumeririle rămân totuși”. Adică? „Conotații aproape magice pentru unii (origini autohtone, înțelesuri străvechi), în vreme ce pentru alții totul ar porni de la un termen bulgăresc (domeria), ajuns oarecum târziu în românește… Ultima variantă e socotită drept receptă de multe dicționare de la noi. Doar că exemplificările, în limba de origine, contrazic povestea dată”.
Nedumeririle se risipesc
Să luăm la cunoștință: „Domeria, în bulgară, provenit din medio-bulgară, are strict sensul (fizic, deloc metaforic) de a măsura (meri/a) până la capăt (do), a măsura și ceea ce a mai rămas de măsurat: «Домери» ябълките и да си тръгваме, пък утре ще ги продаваме» («Măsoară merele și hai să mergem, iar mâine o să le vindem»). «Да ти «домеря» още сто грама, та да стане кило». («Să-ţi mai măsor/cântăresc o sută de grame, ca să fie un kilogram»). Fără a avea în vreo frază sensul de a pricepe limpede, a se lămuri, a ști ce să faci mai apoi, după ce ți-ai dat bine seama de ceva. O confuzie la mijloc, fără doar și poate. Nu tot astfel stau lucrurile în vechile texte slave, ori bulgărești de astăzi, unde nedumeririle se risipesc”.
Puterea de a pricepe, de a înțelege
Așa… „Exemple ar fi nu puține. Iată doar două dintre ele: «А тя много се смути от думата му, и в недоумение…» («Și ea mult s-a tulburat de cuvântul lui și întru nedumerire… ») – Luca 1, 29; «И понеже …бяха в «недоумение… » («Și pentru că erau întru nedumerire») – Luca 3, 15. Așadar, pentru nedumerire, este folosit cuvântul slav nedoumenie. Nu doar în bulgara de astăzi, ori în alte limbi balcanice, ci și în medio-bulgară. Care era în trecut înțelesul lui? Același cu al celui din românește. Lăsând la o parte negația, umenie (de la um (sl.) – minte) se tălmăcește prin puterea de a pricepe, de a înțelege. Umen (sl.) – inteligent, priceput, (om) rațional, cu minte. Prin urmare, a pricepe și ceea ce a mai rămas de priceput, a înțelege până la capăt (do), a ieși din nedoumenie (nedumerire)”.
Tot aci: „Că rotacismul și-a spus cuvântul în cazul dat, până la primele tipărituri românești (de după codicii știuți, așa-zis rotacizanți), fixând unele forme ale cuvintelor slave în limbă după calapodul în cauză, e limpede. Nedoumenie va deveni nedomerie/nedumerie; doumenie – domerie, dumeri(e), cu prefaceri ulterioare, dar păstrând înțelesul din slavă. (Așa cum avem din latină lură pentru lună, bire – bine, lumiră pentru lumină etc., termeni care vor rezista multă vreme, în unele părți ale țării, în limba vorbită). La Coresi întâlnim, astfel, atât tălmăcirea slavului domeria, cu sensul de măsură (domiritură – … deci într-acea «domiritură»… aşa şi el… fu pre nedrept legat. CORESI, EV. 465), cât și a termenului do-umenie (a se lămuri în privința a ceva/cuiva, a pricepe, a înțelege, a-și da seama): … că deacă vor vedea ciudesele ce făcea Hristos, să se încredinţeaze şi să se «domirească» de el. [CORESI, EV. 525]. Sigur, cineva tot va mai fi fiind nedoumenit/nedumerit”.
Nume cu înțeles uitat
Suhaia – loc uscat, sec
„Lac și așezare din lunca Dunării (Teleorman). Numele este unul slav (bulgăresc): suh/a – uscat/ă, sec/seacă. Cu referire la apele care, în trecut, secau, lac rămas după retragerea viiturilor din valea inundabilă a fluviului (aflat la nici 2 km depărtare). Satul de lângă acest mare lac”.
Carcalechi – copii născuți la bătrânețe
„Nume purtat la noi de un celebru tipograf, ziarist și editor de origine aromână – Zaharia Carcalechi (scris în epocă și Karkaleki, Carccalechi) – care a activat, cu precădere, în prima jumătate a sec. al XIX-lea la Buda și București. La origine, o poreclă turcească, devenită nume de familie în Balcani. Cu referire la copiii născuți la bătrânețe, când ambii soți aveau peste patruzeci de ani (kırkyıllık, tc. – 40 de ani)”.
Marciuc – fiul lui Marcu
„Întâlnit mai ales în nordul țării. Provenit din vestul Ucrainei și sud-estul Poloniei. Nume purtat, de asemenea, de evrei. Din Marcu. În tălmăcire românească: fiul lui Marcu, Mărculescu”.
Prim-ministru bulgar, episcop în Dobrogea
La „Pastila de religie”, o lecție despre însorita Dobroge: „Crearea exarhatului bulgar, în 1870, va însemna și numirea unui ierarh în Dobrogea (considerat teritoriu canonic bulgar). Vasil Drumev, hirotonit sub numele de Kliment de Branicevo, a făcut seminarul teologic la Odesa și facultatea de Teologie la Kiev. Crearea Exarhatului îl va afla ca director de școală bulgărească la Brăila. Va fi hirotonit ca ierodiacon în actualul sat Nicolae Bălcescu, din Tulcea, și ca ieromonah la mănăstirea Cocoș. Pe scurt: ajunge rapid arhimandrit (ridicat în treaptă la Tulcea, în 1873), iar în 1874, ierarhul de Silistra (și Cerven), Grigorie (născut la Soroca), îl va hirotoni (în catedrala din Rusciuk) ca episcop, trimițând-l, ca vicar al său, la Tulcea. 1875-1876 îi va petrece în bună parte în acest oraș, ca vlădică al întinsei eparhii bulgare. Va avea nu puține probleme cu românii de aici (contribuiseră din plin la ridicarea unei biserici, pe care o vor revendica pentru ei). După intrarea Dobrogei în componența statului român și eliberarea Bulgariei, ajunge mitropolit de Târnovo. Dar și în două rânduri prim-ministru la Sofia”.
Ce personaj! „A lăsat în urmă o operă literară bogată. Pe lângă însemnări și o corespondență (câteva sute de scrisori – publicate în cea mai mare parte), care prezintă nu puțin interes pentru noi, românii”.
„În bună parte de țară – de la doi pași de București până la Turnu Severin -, localnicii sunt înmormântați în tronuri”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Tron e și el un termen străin (sicriu, copârșeu – maghiare, ultimul, turcic, intrat în maghiară; coșciug – din kovceg – slav, românizat după coș)”, Gheorghiță Ciocioi
„Tron se mai spune sicriului în polonă – trumna (în trecut – truna, trunna), în ucraineană – truna; în belarusă – truna”, Gheorghiță Ciocioi
„Perechea nedumerire/dumirire are conotații aproape magice pentru unii (origini autohtone, înțelesuri străvechi), în vreme ce pentru alții totul ar porni de la un termen bulgăresc (domeria), ajuns oarecum târziu în românește”, Gheorghiță Ciocioi
„Carcalechi este la origine o poreclă turcească, devenită nume de familie în Balcani. Cu referire la copiii născuți la bătrânețe, când ambii soți aveau peste patruzeci de ani”, Gheorghiță Ciocioi
Sursa: https://jurnalul.ro/cultura/olteni-sicriu-tron-religie-990622.html