Directorul gsp.ro a legat făţiş lucrurile prin a spune în emisiunea„Ioaniţoaia la zi” că Mircea Lucescu„s-a simţit chiar deranjat de modul în care i-au răspuns cei doi jucători şi a leşinat pur şi simplu” , când de fapt în primul rând selecţionerul era suferind de probleme cardiace inducându-i o spitalizare şi la început de an, afecţiune fără de care nu s-ar fi simţit rău oricât ar fi fost aşa-zis „deranjat”, la fel cum pe de-altă parte unui antrenor perfect sănătos nu i s-ar fi făcut rău fie şi absolut înfuriat la culme de elevi de-ai săi, iar în al doilea rând nici măcar nu a leşinat propriu-zis, ceea ce însă publicaţia din capitală a enunţat titrând exclamativ.
Care va să zică, înlănţuind verbal în aceeaşi frază un anumit aspect cu un cu totul altul, „mari campioni ai presei” auînrâurit abil discuţia într-o direcţie îndepărtată de angajatorii federali în cunoştinţă de cauză în legătură cu afecţiunea cardiovasculară de care suferea alesul lor, dar coborând în schimb lupa asupra unor ţinte convenabile, identificaţi drept Raţiu şi Man.
Atraşi astfel brusc sub lumina intensă a reflectoarelor în „româneasca” de când cu starea de rău suferită duminică la antrenamentul naţionalei de selecţionerul Mircea Lucescu, ajuns din nou direct pe patul de spital, după doar câteva luni, tot în noul an.
Mutare a discuţiei care ar putea stârni în rândul unora reacţii ale oprobiului de o natură emoţională la adresa celor 2 tricolori riscând a fi superficial percepuţi ca fiind „vinovaţi” de „leşinul pur şi simplu” al antrenorului lor.
Şi-ntr-adevăr, de când lumea şi pământul sunt tot găsiţi „vinovaţi fără vină” sau ţinuţi în joc de gleznă „suspecţi de serviciu”, practică mereu întreţinută de părţi interesate ori cointeresate, însă n-au trecut deja 24 de ore de la internarea selecţionerului de fotbal al României şi „vânătoarea de vrăjitoare” a şi fost iscată deşi cu octogenarul pe patul de spital, însă la un nivel scanând „tricolori” dar lăsându-i bine mersi sub detector şi „radar” pe angajatorii alesului lor care ştiau de la numirea vârstnicului tehnician despre problemele de sănătate ale acestuia.
Binecunoscute în cel puţin aceeaşi măsură tocmai la publicaţia bucureşteană şi mai ales în condiţiile în care directorul acesteia le are pe-ale sale.
Încât responsabilităţile erau din capul locului suficient de mari în dreptul federalilor pe relaţia cu starea de sănătate a noului selecţioner,cu totul deplasat fiind acum a fi exoneraţi cei de la FRF de o culpă morală prin a nu se pomeni despre o stare de fapt existentă aşadar încă din 2024 sub forma cunoaşterii de către angajator a afecţiunii antrenorului, trecându-se cu vederea acest „miez al problemei” prin „comutarea legăturii” către internaţionalii din banda dreaptă.
Iarăşi şi din nou fiind subtil „mutată poarta” când e să fie servită plocon o scutire cât se poate de convenabilă cauzei „sistemului”, iar în orice caz „sistemul” numai şi numai s-a perpetuat, ba chiar consolidat prin înavuţire de când„mari campioni ai presei” tot practică de peste trei decenii ducerea abilă cu preşul a discuţiei după cum trebuie să bată vântul .
„Marii campioni ai presei” cică dulăi de pază al spirituluiîn lumea arenelor, dar când colo „sistemul” din sport văzându-şi de fapt „de treabă” în aceste decenii, în mod cert nicidecum zdruncinat pe bună dreptate din temelii.
Iar şi-n acest ultim caz se evită prin învăluire o zgâlţâire pe care FRF ar merita-o cu vârf şi-ndesat, luaţi în cătare fiind fotbalişti pe cât de expuşi, pe-atât de vulnerabili în lumina înfrângerii de la Istanbul cu 1-0.
Darcontributorul prin „Procesul etapei” la degradarea climatului şi discursului din fotbalul românesc asta a tot întreprins decisiv de o natură negativă în ani 90 cheie în care eraustârnite în „proces” discuţii pro şi contra în stilul toxic încetăţenit între timp, al stimulării comentării mai ales a unei „faze de arbitraj” şi a generării reacţiilor verbale adverse, când de fapt reliefarea cronicii vizuale a unui meci prim-divizionar ar fi trebuit a se canaliza mai ales sau integral strict pe aspectele pur sportive ale partidei, legate de jucători şi faze de joc.
Însuşi cuvântul cheie „procesul” ca prefix al titulaturii popularei emisiuni de altădată demascându-i de fapt natura având aerul de sală de judecată în care – în loc să se dezbată probleme reale contextuale ale fotbalului intern şi să se discute mai ales şi-n special despre jocul în sine şi protagoniştii săi, iar dacă s-ar putea numai şi numai despre aspectele de natură sportivă –unii erau însă de fapt solicitaţi a oferi declaraţii ca „muniţie” pentru contraofensiva din vorbe a altora, şi tot aşa, pe marginea unor „faze litigioase” găsite totuşi la scotocirea în carul cu fân .
Generată fiind astfel o adevărată manie, obsesie a pălăvrăgelii despre arbitraj, într-unverbal încet, încet tot mai tăios peste ani.
Din aproape în aproape ajungându-se lacircul mediatic bazat pe stârnirea unui comentariu titrat cu litere de-o şchioapă nu doar ca momeală pentru publicul „consumator” de presă sportivă, dar şi pentru potenţiala reacţie în replică a altui protagonist din fenomen.
Iar astfel a şi fost denaturat nivelul oricum în scădere al discuţiei, înrădăcinat în timp la un stadiu în care o consemnare scoate în evidenţă ce a declarat unul iar o alta cum a reacţionat altul. Şi tot aşa, „rădăcina răului” fiind lesne identificabilă în „Procesul…” anilor 90.
Cu referire la „fazele litigioase” de moment, trecătoare indiscreţii punctuale, când de fapt „sistemul” îşi vedea în ansamblul său de tăvălugirea unui anumit făgaş iar „Procesul…” nu-şi bătea cu-adevărat capul a-i bloca şenilele.
Reflex de autoconservare osificat în modul de a-i trata pe subiecţii circului mediatic de o manieră în care urinareaîmpotriva vântului să fie efectuată cu cel mai mic risc posibil pentru ca nici o picătură să nu umezească tipăritura, iar relele obiceiuri s-au încetăţenit încât practica uzuală e mereu reactivată la nevoie, în acest caz prina se exagera vădit între pe de-o parte absenţa „luării la bani mărunţi” a federalilor angajatori –şi multe-ar fi de zis! , iar pe de-altă parte scoaterea în evidenţă a vezi Doamne „deranjării” selecţionerului de către 2 „tricolori”.
Când de fapt antrenorul Mircea Lucescu se confrunta cu binecunoscute probleme de sănătate, iar o stare de rău poate surveni la un suferind dar imposibil pur şi simplu din senin la un tehnician angajat cu „buletinul medical” curat la zi conform „parafei” angajatorului – forul federal, aşa cumşi să-l fi înfuriat la maximum Raţiu şi Man pe un selecţioner ferit de probleme cardiace şi respectivului bineînţeles nu i s-ar fi făcut rău, oricât de imensă „ventilaţia”, căci astfel şi e construită „maşinăria umană” – cu o mare toleranţă a sistemului nervos la asemenea stimuli negativi, darmite să şi leşine conform celor cu stârnirea spiritelor, pentru a exagera încărcătura emoţională în jurul delicatului subiect.
Care va să zică emisiunea cu sufixul „… la zi” în titulatură întreţine într-adevăr la zi spiritul „Procesului”, iardemascarea e absolută prin însăşi spusele moderatorului, folosindu-se de vorbele„din ce am înţeles eu…” , şi-ar fi înţeles că selecţionerul tocmai efectua analiza eşecului din Turcia, respectiv„se pare că” , în sensul că răspunsurile n-ar fi fost cele „aşteptate de Lucescu”.
Aşadar,din ce a înţeles, „se pare că”…
Acestea fiind bazele alungirii altui băţ prin gard, în cazul în speţă în direcţia „tricolorilor” din flancul drept, pe când generatorii imorali ai stării de fapt suntbine mersi departe de aducerea „la zi” sub lupa „campionilor presei sportive”.
Şi a se lectura „Deşi puteau intui riscurile, „strategii” de la FRF îşi luau colac de salvare de 79 de ani pentru a-şi proteja propria piele” , cusublinierea că Federaţia Română de Fotbal a generat aşteptări cu totul exagerate pe seama unei deplasări abordate cu şansa a doua de o reprezentativă a FRF cu selecţioner octogenar spitalizat în ianuarie, şi care „naţională” juca la ultima apariţie în UEFA Nations League doar numai şi numai la nivelul „Ligii C” – a cărei adjudecare îi asigura de fapt oportunitatea recalificării sub forma semifinalei la Bosfor, respectiv încheia abia pe locul 3 în preliminariile propriu-zise din 2025, loc 3 şi normal până în campania anterioară fără orice discuţii în afara calculelor de calificare.
Însă, aşa cum şi circul mediatic ştia la numirea octogenarului în devenire despre „buletinul medical” cu riscurile de rigoare, şi totuşi a preferat din lenevie intelectuală a ignora starea reală de fapt dar a ţine batista pe ţambal, deşi FRF ar fi fost de tras tare de mânecă,absolut la fel şi de-astă dată inclusivs-a raliat corului generator de aşteptări cu totul exagerate pe seama unei deplasări abordate cu şansa a doua de o reprezentativă a FRF cu antrenor nu doar octogenar însă şi cu afecţiuni cardiace, ignorate fiind pe de-altă parte toate indiciile obiectiv definitorii în legătură cu locul 3 din preliminarii şi tranşarea doar „Ligii C” a Naţiunilor drept controversată catapultă spre Bosfor.
Aspecte cheie despre care „uitucii” s-au prefăcut că n-ar mai şti.
Generândpremizele unei presiuni nespus de mari, cea a aşteptărilor realmente nefondate , pe umerii unor „trimişi” la Marea Poartă „condamnaţi a salva” în numele românilor de-acasă paiul înnecatului de care îi agăţase mental FRF şi circul mediatic.
Or bătută tur-retur de bosniaci, inclusiv abia în noiembrie cu 3-1 la Zenica, dar şi egală a Ciprului tot anul trecut, 2-2, reprezentativa FRF chiar nu mai putea emite deloc nici un fel de pretenţii pentru a fi prezentă la Istanbul, darmite la „Mondiale”.
Şi totuşi orchestraţia FRF-circ mediatic a aţâţat focul, rezultând peste 4 milioane de telespectatori.Manipularea fiind de manual din partea vânzătorilor de iluzii ieftine , căci cu-asta se şi ocupă.
Într-oinconştienţă generală în care se uita pur şi simplu, şi nu se leşina, că milioanele de mari aşteptări „umflate cu pompa” federal-mediatică se revărsaupe umerii unui octogenar selecţioner „conducător de oşti” şi„înţelept al tribului” care în „cazanul” infern de pe Beşiktaş era la rândul său „condamnat a oferi” satisfacţia după care se tânjea deşi în primul rând omul din el avea sub umeri un „ceas” imposibil a mai ticăi la fel de precis în Babilonia actuală a speranţelor deşarte.
Având pe mână „în casa urmaşilor” cândva marelui Imperiu Otoman doar o naţională de fapt de locul 3 ca fidelă oglindire internaţională a ceea ce şi este reprezentativa FRF în realitate, o mostră întocmai după chipul şi asemănarea Federaţiei Române de Fotbal al cărei prim-port-drapel e peste hotare.
Naţionala cu tot cu „vizaţii” Raţiu şi Man dar şi cu selecţionerul pe care federalii nu-l meritau fiind net mai presus ca „produs” al fotbalului românesc decât forul de profil din capitală ca incapabil gestionar al fenomenului intern şi tot mai căpuşat de băgători de seamă dându-şi importanţă chiar şi pe Beşiktaş, deşi fără a avea ce căuta acolo.
Iar să nu fi fost FIFA cu supradimensionarea Cupei Mondiale la 48 de ţări, obezitate curată, şi implicit cu concesiile recalificărilor pentru trupe de rangul al treilea, nici România n-ar fi fost bineînţeles în semifinala din Turcia, ci deja demult acasă, cu timp şi spaţiu la dispoziţie pentru FRF încâtsă nu recurgă din aproape-n aproape şi conjunctural la „propteli” riscante pe termen scurt prin a dosi sub preş „buletine medicale” sugerând semnificativi factori de risc .
Ajungând FRF şi la Lucescu, să-l pericliteze prin adoptarea sa pe post de „colac de salvare” dar şi „paratrăznet”, „paravan” şi deţinător al simpatiei şi capitalului de imagine şi încredere al fenomenului şi publcului, în lipsă de altceva pe moment în 2024, deşi „mare” fiind pe-atunci tocmai autoidentificată de către federali naţionala în baza unui 3-0.
Când de fapt devenise nefrecventabilă, părăsită de Iordănescu Jr., iar toate astea, încet, încet în timp din aproape-n aproape, tocmai pe fondul degradării stării fotbalului intern şi a climatului său, de care nu Raţiu, Man ori Lucescu se fac responsabili, ci tocmai „bunul” gispodar FRF cu larga-i clică inclusiv din teritorii dar şi a cântătorilor în strună, cu toţi „votanţii” membri afiliaţi în complicitatea lor părtaşă la compromisuri, întregul lanţ al slăbiciunilor fiind completat negreşit dar cu vârf şi-ndesat de „mari campioni ai presei sportive”.
Care ar face mai bine odată şi-odată a se uita şi la bârna din proprii ochi, cu toate „operele de artă” comise detrimental în circul mediatic binelui organic al sportului intern dar în avantajul interesat al „sistemului” perpetuându-se astfel imperturbabil, decât a mai scotoci şi după alte paie, azvârlite acum în ochii lui Man şi Raţiu.
Mai bine n-ar fi aruncat FRF,şi întregul circ mediatic paiul înnecatului în direcţia celor peste 4 milioane de compatrioţi purtaţi şi astfel din vorbe cu covorul fermecat de-un ban speranţă.
Iar cinstiţi să fi fost fotbalul românesc şi circul mediatic din jur cu ei înşişi dar şi cu „bateriile de energie” – publicul simpatizant, atunci ar fi spus-o cu onestitate pe-a dreaptă.
Că pe fondul distrugerii de către unii români şi a propriului fotbal,asta-i ce-a mai rămas din naţionala de altădată , iar acesta-i selecţionerul pe care a mai putut pune mâna FRF pentru timona unei reprezentative nefrecventabile –un octogenar „lup de mare”simţindu-se „dator” şi „obligat” a se sacrifica în pofida stării sale cardiace , antrenor şi jucători aliniindu-se în „cazanul” de la Marea Poartă în calitate de ocupanţi doar ai locului 3 în preliminarii iar la ultima strigare activând doar în Liga 3 a Naţiunilor, aşadar tot palier trei.
Dar mult i-ar fi surâs şi circului mediatic a scoate alţii castanele din foc în ceasul al XIII-lea după deceniile de decădere la care a contribuit negativ direct, încât nu s-a putut abţine a induce false aşteptări nefondate.
Fără conştientizarea imensei apăsări implicit generate pe umerii unui venerabil de vază al vârstei a treia cu inima-i resimţindu-i-se sub aceiumeri asaltaţi de nejustificate aşteptări.