Tudor Caranfil (n. 14 septembrie 1931, Galați, România – d. 23 martie 2019, București, România) a fost un critic de film, realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile și istoric de film român
Pe 23 martie, lumea culturală românească îl comemorează pe Tudor Caranfil (1931–2019), critic de film, istoric al cinematografiei și realizator de emisiuni TV, considerat unul dintre cei mai importanți promotori ai culturii cinematografice din România.
Născut la Galați, într-un oraș apropiat de Vrancea, Caranfil a urmat studii de filosofie și jurnalism, orientându-se încă din anii ’60 spre critica de film, domeniu în care avea să devină o voce de referință. Activitatea sa a contribuit decisiv la formarea publicului cinefil din România, inclusiv din județe precum Vrancea, unde interesul pentru filmul de artă a crescut constant în ultimele decenii.
Inițiatorul Cinematecii Române și promotor al filmului de calitate
Un moment definitoriu al carierei sale a fost anul 1962, când a inițiat „Seara prietenilor filmului” – prima formă a Cinematecii Române. Acest demers a deschis accesul publicului larg la capodopere cinematografice internaționale, într-o perioadă în care oferta culturală era limitată.
De-a lungul anilor, Tudor Caranfil a fost invitat permanent la marile festivaluri internaționale de film, precum Cannes și Berlin, dar și la evenimente de prestigiu din Karlovy Vary, Locarno sau San Francisco. De asemenea, a fost membru în juriul FIPRESCI, consolidându-și reputația pe plan internațional.
Autor de referință pentru istoria cinematografiei
Caranfil a lăsat în urmă o operă impresionantă, cu volume esențiale pentru înțelegerea evoluției filmului. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără:
„Vârstele peliculei” (serie în mai multe volume)
„Dicționar universal de filme”
„Dicționar de filme românești”
„În căutarea filmului pierdut” – volum premiat de Asociația Cineaștilor din România
Aceste lucrări sunt și astăzi utilizate de studenți, profesori și pasionați de cinema, inclusiv în mediul educațional din Vrancea.
Vocea filmului la televiziune
Pe lângă activitatea editorială, Tudor Caranfil a devenit cunoscut publicului larg prin emisiuni de televiziune precum „Telefilmoteca de aur”, „Vârstele peliculei” sau „Dicționar cinematografic”, programe care au educat generații întregi de telespectatori.
Prin stilul său accesibil și pasiunea pentru cinema, a reușit să transforme vizionarea filmului într-o experiență culturală profundă.
Moștenirea culturală, relevantă și pentru Vrancea
Chiar dacă nu a avut o legătură directă cu județul Vrancea, influența lui Tudor Caranfil se resimte și astăzi în comunitățile locale, inclusiv la Focșani, unde evenimentele culturale, proiecțiile de film și inițiativele educaționale continuă să promoveze cinematografia de calitate.
Într-un context în care accesul la cultură devine tot mai diversificat, moștenirea lui Caranfil rămâne un reper pentru tinerii pasionați de film, inclusiv pentru elevii și studenții din Vrancea.
A urmat Colegiul V.Alecsandri din Galați și ultimul an plus bacalaureatul la Liceul Mihai Viteazul din București[4]. A terminat Facultatea de Filosofie în 1957, pentru ca ulterior să facă ziaristică la Informația Bucureștiului[6]. Din anii ’60 s-a dedicat criticii cinematografice. Începând cu 1962 inițiază „Seara prietenilor filmului”, prima formă a Cinematecii Române.
A fost invitat permanent al Festivalului de la Cannes, al Festivalului de la Berlin și a fost membru in juriul FIPRESCI. A participat la multe alte festivaluri cinematografice internaționale la Karlovy Vary, Los Angeles, Locarno, Cottbus, Rotterdam, San Francisco și la principalele festivaluri românești de film.
A obținut Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pe anul 1988 „pentru volumul În căutarea filmului pierdut” (ex aequo cu Olteea Vasilescu).[7]
A fost tatăl regizorului de film Nae Caranfil .
Volume publicate
Din luptele studentimii democrate, București, Editura tineretului, (1956)
7 capodopere ale filmului mut, (1966)
F. W. Murnau, (1968)
Contribuții la istoria cinematografiei în România – volum sub redacția lui Ion Cantacuzino, (1971)
Romanul unui film: „Cetățeanul Kane”, (1978, 2008)
Vîrstele peliculei, vol. 1 (De la „Stropitorul stropit” la „Crucișătorul Potiomkin”), (1982)
Vîrstele peliculei, vol. 2 (Apogeul filmului tăcut), (1984)
În căutarea filmului pierdut sau trei „romane” cinematografice, (1988)
Vîrstele peliculei, vol. 3 (O artă la răscruce), (1990)
Vârstele peliculei, vol. 4 (Cinematograful sonor își caută specificul), (1998)
Dicționar de filme românești, (2002)
Dicționar universal de filme, (2002, 2003, 2008).
Pe aripile vântului, (2003)
Istoria cinematografiei în capodopere: De la „Cântărețul de jazz” la „Luminile orașului” (1927-1931), Editura Polirom, 2010
Dicționar subiectiv al realizatorilor filmului românesc, Editura Polirom, 2013
Emisiuni de televiziune
Traveling peste timp, (1971-1973)
Vîrstele peliculei, (1973-?)
Istoria unei capodopere
Dicționar cinematografic, (1980-1984)
Telefilmoteca de aur, (1984-?)
Amfiteatrul artelor
^ a b Tudor Caranfil
^ a b Criticul şi istoricul de film Tudor Caranfil a murit
^ Tudor Caranfil Top personalități – TVR 50
^ Tudor Caranfil – 75 de ani de Octavian Sava în Cronica Română din 08 08 2006
^ a b c Tudor Caranfil în Catalogul de Autori de la Editura Cartea Românească
^ Fețele lui Ianus de Gheorghe Andrei
^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 82.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă