În februarie 1926, românii din toată țara, inclusiv ieșenii, citeau cu uimire și indignare despre un scandal militar fără precedent, care părea să crească de la o zi la alta. „Afacerea Fokker”, cum aveau să o numească ziarele vremii, aducea în prim-plan achiziția a 50 de avioane de la uzinele olandeze Fokker, un contract încheiat imediat după război, când aviația română avea nevoie urgentă de modernizare.
Achiziția devenise o poveste complicată, cu arestări, telegrame cifrate, acuzații de spionaj și suspiciuni de corupție. Ziarele vremii,și, relatau pe larg despre „panamaua” de la Ministerul de Război, iar opinia publică urmărea cu încordare fiecare detaliu. Articolele au fost recuperate deZiarul de Iași de pe platformaZiarele Arcanum
Afacerea Fokker – un scandal care tulbura România acum un secol
Ceea ce pornise ca o încercare firească de modernizare a aviației devenise, în doar câteva luni, un scandal cu ramificații politice, financiare și chiar de securitate națională.
Ministerul de Război comandase „50 de aparate, cari urmau să fie recepționate la Amsterdam și apoi (…) expediate în țară, la Pipera”. Probele de zbor fuseseră făcute în Olanda, în fața comisiei române, iar aparatele fuseseră declarate conforme. Numai că, odată ajunse la Pipera, lucrurile s-au complicat.
„Cu toate acestea, după stăruinţele făcute la Bucureşti, fabrica Fokker, a acceptat să facă câteva zboruri de încercare la Pipera, în urma celor, considerate «decisive» de la Amsterdam. Ori, aceste zboruri n’au dat rezultate satisfăcătoare. În adresa de care ne ocupăm, re-reprezentantul fabricei de avioane Fokker, a atras atenţiunea, că rezultatele, ar fi avut drept cauză, benzina anormală, care se află în uz în aviaţia română, pe când în toate aviațiile din lume, există un singur tip de benzină uşoară şi distilata, zisă «benzină normală», aflau cititorii de acum un secol.
În centrul scandalului se afla Alexandru Jurgea Negrilești, după ce„verificarea telegramelor a dus la descoperirea unor corespondente cifrate între casa Fokker şi d. Alex Jurgea-Negrileşti, procuratorul cu mandat limitat pentru România şi Angola al uzinelor Fokker”.
Jurgea-Negrilești era singurul care putea explica sensul telegramelor cifrate schimbate cu fabrica. Unele fuseseră descifrate, dar „au rămas 6–10 cuvinte, al căror sens n’a putut fi descoperit” . Cuvinte precum „houl”, „wiffimotchmired” sau „roiftyroitschmired” alimentau suspiciunile. Când anchetatorii i-au cerut explicații, el a răspuns că „nu-și mai aduce aminte de înțelesul real al telegramelor”.
Firma ar fi plătit 12 milioane pentru încasarea a 150 milioane
În paralel, ieșiseră la iveală informații despre comisioane uriașe. Firma olandeză ar fi plătit 12 milioane de lei pentru încasarea unei sume de 150 de milioane, un procent considerat exorbitant. Mai mult, plățile nu se făceau prin Banca Națională, ci prin Dresdner Bank, ceea ce alimenta speculațiile privind ocolirea controlului financiar românesc.
În acest context tensionat, Consiliul excepțional a emis un mandat de arestare pe numele lui Jurgea-Negrilești, „reînnoibil zilnic, timp de trei zile”. Oficial, arestarea nu avea legătură cu calitatea avioanelor, ci cu refuzul de a explica telegramele cifrate: „Dela ministerul de război ni s’a spus, că d. Jurgea-Negrilești era dator să depună cifrul direcțiunii P.T.T. ca autoritatea respectivă, să cunoască textul frazelor prezentate. Așa este stabilit pentru toate telegramele particularilor ”.
Ipotezele anchetei oscilau între două extreme. Prima, cea mai gravă, era spionajul: „Chestiunea fiind menținută la tribunalul militar, trebuie să capete altă calificare, mult mai gravă (…) divulgare de secrete militare”. A doua era traficul de influență, posibilitatea ca uzinele Fokker să fi încercat să se asigure că aparatele nu vor fi respinse la recepție.
Avocatul său, C.R. Sturdza, încerca să calmeze spiritele, afirmând că nu există nicio telegramă despre comisionul de 12 milioane și că telegramele incriminate datează din iunie 1925, fără legătură cu plățile recente. În final, Universul lăsa deschisă întrebarea esențială: era Jurgea-Negrilești un intermediar abil prins într-o furtună politică, sau un agent dublu care folosea contractele militare pentru a transmite informații sensibile?
„Panamaua de la Ministerul de Război”
Și Ziarul Epoca, în ediția din 19 februarie 1926, le vorbea cititorilor despre „panamaua de la Ministerul de Război”. Articolul începea abrupt: „Arestarea reprezentantului casei Fokker aduce printr’un scandal public la ordinea zilei panamaua cu furniturile de război”. În opinia redacției, arestarea lui Jurgea-Negrilești era doar un pretext pentru a deschide discuția despre neregulile din Ministerul de Război. Ziarul acuza direct guvernul Brătianu: „Apărarea națională compromisă de concurența samsarilor. Crima guvernului Brătianu”.
„Epoca” sugera că scandalul Fokker nu era decât vârful aisbergului, amintind de alte contracte controversate: „puteau alege de o pildă unul din contractele scandaloase ale consorțiului Sirbey-Boxhall, sau chestiunea submarinelor”.
Ziarele vremii nu ofereau încă un verdict. Universul încheia prudent: „Afacerea pasionează toate cercurile… se va vedea mult mai târziu când d. Jurgea iese de la Consiliul de Război dacă își va putea apăra onoarea la lumina zilei”. Ziarul Epoca, în schimb, era tranșant, considerând că scandalul dezvăluie „o parte din panamaua și profitorilor care se învârtesc în jurul Ministerului de Război”.
Pentru cititorii de acum un secol, „Afacerea Fokker” era mai mult decât un episod de presă. Era o oglindă a tensiunilor politice, a vulnerabilităților instituționale și a fragilității statului român în anii interbelici. Iar pentru ieșeni, ca pentru toți românii, era o poveste urmărită cu atenție, într-o perioadă în care încrederea în autorități era pusă la grea încercare.
Articol din Ziarul Epoca din 19 februarie 1926, recuperat de pe platforma Ziarele Arcanum
Sursă foto: Iar80flyagain.ro