În februarie 2023, regretatul antrenorMircea Lucescu s-a întâlnit în Antalya, Turcia, cu delegația Pro Sport Focșani, în contextul pregătirii echipei Dinamo Kiev. Experimentatul tehnician a vorbit cu profesorulLaurențiu Muscalu , antrenor la Prosport și jurnalist de sport, despre parcursul său impresionant în fotbal, oferind un interviu în care a rememorat momente-cheie din carieră și a analizat fotbalul în general.
Domnule Lucescu, aveți una dintre cele mai impresionante cariere din fotbalul european. Aș vrea să începem cu începuturile. Cum a fost perioada de la Dinamo București?
Mircea Lucescu: La Dinamo a început totul pentru mine, atât ca jucător, cât și ca antrenor. Acolo m-am format, acolo am învățat disciplina și mentalitatea de învingător. Ca antrenor, Dinamo mi-a oferit prima mare șansă să construiesc o echipă competitivă.
Ați antrenat și Rapid București, o rivală istorică. Cum a fost acea experiență?
Mircea Lucescu: Rapidul a fost o provocare diferită. Era un club cu o identitate puternică, cu suporteri pasionali. Am încercat să aduc un stil de joc spectaculos și cred că am reușit să las o amprentă acolo.
Ați avut experiențe importante în Italia – Pisa, Brescia și Inter Milano. Ce ați învățat din acea perioadă?
Mircea Lucescu: Italia m-a învățat organizarea tactică la cel mai înalt nivel. La Pisa și Brescia am lucrat în condiții dificile, dar la Inter Milano am avut ocazia să antrenez jucători de clasă mondială. A fost o experiență scurtă, dar foarte intensă.
În Turcia ați avut un impact major la Galatasaray și Beșiktaș.
Mircea Lucescu: Turcia este o țară unde fotbalul se trăiește cu pasiune. La Galatasaray am câștigat trofee importante, iar la Beșiktaș am construit o echipă foarte puternică. Acolo am simțit o conexiune specială cu suporterii.
Poate cea mai impresionantă perioadă a fost la Șahtior Donețk.
Mircea Lucescu: Da, Șahtior a fost proiectul vieții mele. Am construit de la zero o echipă care a ajuns să câștige Cupa UEFA și să joace constant în Liga Campionilor. Am lucrat mult cu jucători tineri, în special brazilieni, și am creat o identitate de joc.
Ați antrenat și Dinamo Kiev, o rivală a Șahtiorului.
Mircea Lucescu: A fost o provocare uriașă, mai ales după anii petrecuți la Șahtior. Dar am acceptat provocarea și am reușit să câștig trofee și acolo. A fost o experiență care mi-a testat caracterul.
Ați fost și selecționerul României și al Turciei. Cum diferă munca la echipa națională?
Mircea Lucescu: La echipa națională este diferit, pentru că nu ai jucătorii tot timpul. La România am încercat să construiesc o generație competitivă, iar la Turcia am avut parte de o experiență interesantă, cu jucători talentați.
Privind înapoi, ce înseamnă pentru dumneavoastră această carieră?
Mircea Lucescu: Este o viață întreagă dedicată fotbalului. Am trecut prin multe țări, culturi și generații de jucători. Cel mai important este că am rămas fidel principiilor mele și că am încercat mereu să dezvolt fotbalul acolo unde am fost.
Dacă ar fi să transmiteți un mesaj tinerilor antrenori?
Mircea Lucescu: Să aibă răbdare, să muncească mult și să nu renunțe la ideile lor. Fotbalul nu este doar despre rezultate, ci și despre formarea oamenilor.
CORVINUL HUNEDOARA – „O ECHIPA SPECIALA” !
Corvinul Hunedoara a fost o echipă specială în fotbalul românesc. Cum vă amintiți acea perioadă?
Mircea Lucescu: Corvinul Hunedoara a fost un fenomen. Era o echipă construită pe talent, curaj și multă muncă. Chiar dacă nu avea resursele marilor cluburi, avea jucători extraordinari și o identitate de joc foarte clară.
Ați lucrat cu jucători precum Rednic, Andone, Gabor și Mateuț. Ce ne puteți spune despre ei?
Mircea Lucescu: Fiecare dintre ei avea ceva special…..
Mircea Rednic era un fundaș modern, foarte inteligent în joc, cu o capacitate excelentă de anticipare. Avea personalitate și disciplină tactică.
Ioan Andone era un lider în adevăratul sens al cuvântului. Puternic, determinat, un adevărat stâlp al apărării. Inspira încredere întregii echipe.
Romulus Gabor era un talent pur. Un jucător creativ, imprevizibil, capabil să decidă un meci printr-o singură fază.
Dorinel Mateuț avea o tehnică excelentă și o viziune de joc deosebită. Era genul de jucător care făcea diferența în atac, cu execuții spectaculoase.
Ce făcea acea echipă atât de specială?
Mircea Lucescu: Spiritul de grup. Era o echipă unită, în care jucătorii se completau perfect. Aveau ambiție și dorința de a demonstra că pot concura cu marile cluburi din România.
„MARI JUCĂTORI AI FOTBALULUI MONDIAL”!
Domnule Lucescu, ați întâlnit și analizat unii dintre cei mai mari jucători din lume. Aș vrea să vorbim despre câțiva dintre ei. Începem cu Gheorghe Hagi.
Mircea Lucescu: Gheorghe Hagi a fost un geniu al fotbalului. Avea o tehnică extraordinară și o viziune de joc rară. Putea decide un meci printr-o singură execuție. Era lider, avea personalitate și o dorință enormă de a câștiga.
Ce părere aveți despre Ronaldo, brazilianul?
Mircea Lucescu: Ronaldo a fost un fenomen. Viteză, forță, tehnică – le avea pe toate. În perioada lui de vârf era imposibil de oprit. A schimbat modul în care era văzut atacantul modern.
Andrea Pirlo este un alt nume important.
Mircea Lucescu: Pirlo era un artist. Nu era un jucător de viteză, dar compensa prin inteligență și eleganță. Controla ritmul jocului, iar pasele lui erau decisive. Un adevărat regizor în teren.
Dacă ar fi să comparați aceste tipuri de jucători?
Mircea Lucescu: Sunt diferiți. Hagi era un lider ofensiv complet, Ronaldo era un finalizator extraordinar, iar Pirlo era creierul echipei. Fiecare a definit un rol diferit în fotbal.
Ce îi face pe acești jucători să fie mari?
Mircea Lucescu: Talentul, dar mai ales munca și mentalitatea. Toți au avut o dorință imensă de a fi cei mai buni.
Cum vedeți fotbalul românesc în ansamblu?
Mircea Lucescu: Fotbalul românesc a avut perioade extraordinare, dar și momente dificile. În trecut aveam jucători de mare valoare și cluburi puternice care contau în Europa. Astăzi, lucrurile sunt mai complicate.
La ce perioadă vă gândiți când vorbiți despre acele vremuri de aur?
Mircea Lucescu: Generația lui Gheorghe Hagi, cu performanțele echipei naționale, dar și echipele de club care reușeau rezultate importante. Era mai multă organizare și mai multă încredere în jucătorii români.
Care credeți că sunt problemele actuale?
Mircea Lucescu: În primul rând, lipsa infrastructurii și a continuității. Cluburile nu mai au răbdare să construiască. Se caută rezultate rapide, iar tinerii nu mai sunt promovați suficient. De asemenea, plecările timpurii în străinătate îi afectează pe mulți jucători.
Există totuși motive de optimism?
Mircea Lucescu: Da, întotdeauna există. România are talent. Dacă se investește în academii și în formarea antrenorilor, putem reveni. Trebuie doar răbdare și o strategie clară.
Ce rol are mentalitatea?
Mircea Lucescu: Este esențială. În trecut, jucătorii aveau o dorință enormă de afirmare. Trebuie să redescoperim acea foame de performanță.
Ce mesaj aveți pentru cei implicați în fotbalul românesc?
Mircea Lucescu: Să construiască pe termen lung, să aibă încredere în tineri și să respecte valorile fotbalului. Doar așa putem reveni în elita europeană.
„RĂZVAN ȘI-A CONSTRUIT SINGUR DRUMUL ÎN ANTRENORAT” !
Domnule Lucescu, aș vrea să vorbim și despre fiul dumneavoastră, Răzvan Lucescu. Cum îl vedeți ca antrenor?
Mircea Lucescu: Răzvan și-a construit singur drumul. A muncit mult și a demonstrat că are valoare. Nu a fost ușor pentru el, pentru că mereu a existat comparația cu mine, dar a reușit să iasă din această umbră.
Care credeți că sunt principalele lui calități?
Mircea Lucescu: Este foarte echilibrat, atent la detalii și bun organizator. Știe să gestioneze grupul și să creeze o atmosferă bună în echipă. În plus, are o mare capacitate de adaptare.
A avut experiențe importante la echipe de club și la echipa națională.
Mircea Lucescu: Da, fiecare etapă l-a ajutat să crească. A învățat din succese, dar și din momentele dificile. Asta este foarte important pentru un antrenor.
Ați colaborat vreodată direct în plan profesional?
Mircea Lucescu: Am discutat de multe ori despre fotbal, dar fiecare a avut drumul lui. Eu am preferat să îl las să se dezvolte independent.
Ce îl diferențiază de dumneavoastră?
Mircea Lucescu: Fiecare generație este diferită. El este mai modern în anumite aspecte, mai apropiat de jucători în stilul de comunicare. Eu am fost poate mai rigid în unele perioade.
Sunteți mândru de el?
Mircea Lucescu: Desigur. Dar cel mai important este că și-a câștigat respectul prin muncă, nu prin nume.
„INTER MILANO ESTE UN CLUB CU PRESIUNE URIAȘĂ” !
Domnule Lucescu, perioada dumneavoastră la Inter Milano a fost scurtă, dar intensă. Cum o descrieți?
Mircea Lucescu: A fost o experiență foarte importantă pentru mine, chiar dacă nu a durat mult. Inter Milano este un club uriaș, cu o presiune extraordinară. Acolo am înțeles cu adevărat ce înseamnă fotbalul de elită la cel mai înalt nivel.
Ce a fost cel mai dificil?
Mircea Lucescu: Așteptările. La un club ca Inter, trebuie să câștigi imediat. Nu există timp pentru construcție sau răbdare. În plus, vestiarul era plin de jucători mari, fiecare cu personalitatea lui.
Ce ați învățat din acea perioadă?
Mircea Lucescu: Am învățat să gestionez presiunea și să lucrez cu jucători de top. De asemenea, am înțeles cât de important este echilibrul într-o echipă – nu doar talentul individual.
Regretați că nu a durat mai mult?
Mircea Lucescu: În fotbal, lucrurile se întâmplă repede. Poate că, dacă aveam mai mult timp, puteam construi ceva important. Dar fiecare experiență te formează, iar cea de la Inter m-a ajutat mult în cariera mea.
A influențat această experiență parcursul dumneavoastră ulterior?
Mircea Lucescu: Cu siguranță. După Inter, am fost mai pregătit pentru provocări mari. M-a ajutat să cresc ca antrenor și să înțeleg mai bine fotbalul internațional.
„DE LA TOȚI ANTRENORII AM AVUT DE ÎNVĂȚAT” !
Domnule Lucescu, de la cine ați învățat cel mai mult meseria de antrenor?
Mircea Lucescu: Am învățat din multe surse. În primul rând, din experiența mea ca jucător. Apoi, am fost atent la antrenorii pe care i-am avut și la marile echipe ale lumii.
Există un nume care v-a influențat decisiv?
Mircea Lucescu: Nu pot spune că a fost unul singur. Am învățat de la fiecare câte ceva. De exemplu, disciplina și organizarea le-am învățat de la școala românească de fotbal. Din fotbalul italian am preluat rigoarea tactică.
Ați avut modele internaționale?
Mircea Lucescu: Da, am urmărit mulți antrenori mari. Am analizat stiluri diferite și am încercat să înțeleg filosofia lor. Dar nu am copiat pe nimeni – am încercat să-mi creez propriul stil.
Cât de importantă este experiența directă?
Mircea Lucescu: Este esențială. Poți învăța din cărți sau de la alții, dar adevărata școală este terenul. Situațiile reale, meciurile, relația cu jucătorii – acestea te formează cu adevărat.
Ce le recomandați tinerilor antrenori?
Mircea Lucescu: Să fie curioși, să studieze mult și să învețe din fiecare experiență. Și, foarte important, să aibă răbdare.
„FOTBALUL ESTE VIAȚA MEA” !
Domnule Lucescu, după o viață întreagă în acest domeniu, ce înseamnă fotbalul pentru dumneavoastră?
Mircea Lucescu: Fotbalul este viața mea. Este mai mult decât un joc – este o școală, o lecție continuă despre oameni, despre muncă și despre caracter.
În ce sens o lecție despre oameni?
Mircea Lucescu: În fotbal înveți să lucrezi cu personalități diferite, să gestionezi emoții, să construiești un grup unit. Este despre relații, respect și încredere.
Ce v-a oferit fotbalul?
Mircea Lucescu: Mi-a oferit totul: bucurii, dezamăgiri, lecții importante. M-a format ca om. M-a învățat să nu renunț, să mă adaptez și să merg mai departe indiferent de obstacole.
Există un moment care definește această relație cu fotbalul?
Mircea Lucescu: Nu unul singur. Sunt mii de momente – fiecare meci, fiecare victorie, fiecare eșec. Toate fac parte din același drum.
Ce simțiți când sunteți pe teren?
Mircea Lucescu: Emoție, responsabilitate și pasiune. Este locul unde mă simt cel mai bine.
COPOS, AHMETOV ȘI MORATTI – EXIGENȚĂ ȘI RESPECT !
Domnule Lucescu, cum a fost să lucrați cu patroni de club atât de diferiți ca George Copos, Rinat Ahmetov sau Massimo Moratti?
Mircea Lucescu: Fiecare a avut stilul său și, sincer, toate colaborările m‑au învățat câte ceva. Dar e clar că un patron ca Copos nu e ușor de gestionat — a fost extrem de exigent și impulsiv. Uneori, după un meci greu, mi‑a spus direct că trebuie să schimb antrenorul, chiar dacă eram pe primul loc.
Ce ați învățat din acele momente cu Copos?
Mircea Lucescu: Că exigența poate fi și benefică, dar trebuie gestionată inteligent. Pe Copos îl caracterizează dorința de performanță imediată, iar asta poate crea și presiune mare pe staff și jucători.”
Ați lucrat mult timp cu Rinat Ahmetov la Șahtior Donetsk. Cum era colaborarea cu el?
Mircea Lucescu: La Ahmetov lucrurile au fost foarte diferite. Am petrecut mulți ani împreună și am câștigat multe, inclusiv titluri și Cupe. Și pot spune că nu m‑au deranjat cu tactica sau pregătirea meciurilor. Intervențiile lor erau rare și, în general, legate de strategia pe termen lung sau transferuri, nu de ce fac eu zi de zi cu echipa.
V‑a ajutat asta să aveți liniște pe antrenorat?
Mircea Lucescu: Da. În fotbal, când patronul înțelege profesia de antrenor și îți oferă libertate, poate apărea cea mai bună sinergie. La Șahtior, stabilitatea asta a fost importantă pentru rezultate.
Despre experiența la Inter și relația cu Massimo Moratti – ce ne spuneți?
Mircea Lucescu: La Inter am stat doar câteva luni, dar Moratti a fost întotdeauna un gentleman. Nu a ținut să îmi impună nimic, ba chiar m‑a rugat să rămân după o perioadă. El m‑a respectat și a încercat să mă convingă să continui acolo, chiar dacă existau probleme cu jucătorii și contractele lor. Asta e o dovadă de respect.
Deci ați simțit respect din partea tuturor acestor patroni?
Mircea Lucescu: Poate nu toți se exprimă la fel, dar cred că respectul e cheia unei colaborări bune. Din propria mea experiență, indiferent de stilul fiecăruia, patronii cu care am lucrat mi‑au arătat respect pentru munca mea ca antrenor.
Dacă ar fi să descrieți fotbalul într-un singur cuvânt?
Mircea Lucescu: Pasiune.
Vă mulțumim !
Mircea Lucescu: Și eu vă mulțumesc.
Sicriul cu trupul neînsuflețit al selecționerului Mircea Lucescu a fost depus la Arena Națională din București, astfel încât iubitorii fotbalului să-i poată aduce un ultim omagiu.