* România riscă să piardă tocmai generația de medici care ar putea reforma sistemul din interior * un studiu național arată că 70% dintre medicii rezidenți se gândesc să plece din țară, invocând lipsa unor trasee profesionale clare, birocrația sufocantă și amestecul politicului în sănătate * paradoxal, mulți dintre ei nu fug de responsabilitate, ci caută spații în care competența, prevenția și managementul sanitar să conteze cu adevărat
România continuă să formeze medici buni, dar nu reușește să le ofere tuturor motive solide să rămână. Un studiu național făcut public în 6 aprilie 2026 arată că 70% dintre medicii rezidenți iau în calcul plecarea din țară, semn că neîncrederea în viitorul profesional din sistemul public a ajuns la un nivel critic. Mai exact, 16,5% spun că intenționează să plece, 53,6% afirmă că ar putea face acest pas în funcție de oportunități, iar doar 31% spun că vor să rămână în România.
Datele conturează o imagine tulburătoare: nu vorbim doar despre o migrație a forței de muncă, ci despre o fisură adâncă între așteptările noii generații și realitatea din spitale, instituții și administrația sanitară. Principalele nemulțumiri invocate de rezidenți țin de lipsa oportunităților profesionale clare, de birocrația excesivă și de influența factorului politic asupra deciziilor din sistemul de sănătate.
În același timp, studiul arată că profilul noii generații de medici nu mai este exclusiv centrat pe practica clinică. O parte importantă a rezidenților din zona sănătății publice și managementului sanitar își doresc să lucreze în direcții care țin de prevenție, promovarea sănătății, managementul calității, universități, institute și politici publice. Această schimbare de perspectivă sugerează că tinerii medici nu se retrag din miza mare a sistemului, ci caută să intervină mai devreme, mai strategic și mai eficient în construcția lui.
Președintele Asociației Române de Sănătate Publică și Management Sanitar, Bogdan Pană, a explicat că acești medici se pregătesc pentru roluri în sănătate publică, spitale, compartimente de management al calității, universități și institute. La rândul său, Florentina Furtunescu, prorector al UMF „Carol Davila” din București și coordonator al disciplinei de Sănătate publică și management, a precizat că noul curriculum al specialității este în curs de aprobare și pune accent mai puternic pe componenta practică, pe implicarea rezidenților în proiecte reale și pe gestionarea situațiilor concrete din instituțiile în care vor lucra.
De fapt, aceasta este una dintre cele mai amare concluzii ale momentului: România are tineri medici care nu vor doar să consulte și să prescrie, ci să repare mecanismele care țin sistemul în loc. Vor să lucreze în prevenție, în management, în sănătate publică și în politici sanitare, adică exact în acele zone unde statul român a acumulat întârzieri cronice. Dar tocmai aceste ambiții se lovesc de un peisaj profesional neclar, rigid și adesea descurajant. In loc să capitalizeze această resursă umană, sistemul riscă să o exporte.
Dincolo de cifre, mesajul este simplu și grav: dacă statul nu creează rapid trasee profesionale previzibile, locuri de muncă relevante și un climat administrativ mai puțin ostil, exodul medicilor nu va mai fi doar o rană veche a sistemului românesc, ci o condamnare pe termen lung. Iar pierderea nu va fi doar a spitalelor, ci a întregii societăți, care investește în formarea unor specialiști pe care apoi nu reușește să-i păstreze.
Clara DIMA