Grigore Teodorescu este absolvent al Facultăţii de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara și se mândrește cu o serie de colaborări cu muzicieni diverși din țara noastră, fapt care îi confirmă valoarea şi versatilitatea. Percuționist al Operei de aproape 18 ani, Gore a fost pasionat de muzică de mic copil.
„Sunt născut în Târgu Jiu și am crescut într-un sat de lângă. Bunicul meu era cantor la biserică, iar eu cântam de mic copil. Îmi amintesc că puneam scaune acasă și băteam în ele. Când am ajuns în clasa a întâia, părinții m-au dat la pian și… pe vremea aceea eram atras de muzica populară. Mai târziu, tata mi-a cumpărat o clapă și mergeam la nunți unde încercam să cânt”, își amintește artistul despre începuturile sale muzicale.
În timpul facultății pe care a absolvit-o în Timișoara, Gore a colaborat cu o serie de muzicieni din zona noastră și nu s-a gândit niciodată că va ajunge să facă parte din colectivul Operei Naționale din Timișoara.
„Înainte de a da examenul la facultate în Timișoara m-a ascultat Doru Roman și m-a încurajat. În timpul facultății nu m-am gândit niciodată că voi fi angajat la Operă, eram atras mai mult de Filarmonică. Unde am dat concurs și nu am reușit”, spune Gore.
În luna noiembrie a anului trecut, Gore a evoluat alături de Florin Rugăciune (bas) și membrii formației Phoenix – Cristi Gram și Costin Adam – în cadrul unui moment muzical inclus în vernisajul expoziției permanente dedicate lui Nicolae Covaci, care a avut loc la sediul Facultății de Arte și Design. Una dintre colaborările sale din trecut, care l-a făcut să se mute pentru scurt timp la București, a fost aceea cu Silviu Pașca (The Guy).
„M-am mutat la București cu proiectul Silviu Pașca and The Guy. Eram toată ziua în studioul Hahaha Production. Am închiriat și o sală de repetiții, vroiam să compunem…să facem ceva împreună. Din păcate proiectul nu a mers așa că m-am întors la Timișoara. Aici am cântat în diverse formule…. una dintre acestea fiind Gore Y Racz.
De zece ani, Gore cântă alături de formația Box Office la diverse evenimente private și e de părere că activitatea sa din cadrul spectacolelor de la Operă și cea din trupa de cover-uri se îmbină cât se poate de armonios.
„Ce facem noi cu trupa de cover-uri Box Office la nunți și alte evenimente private…e o paletă foarte diversificată. Avem valsuri, Tina Turner, ABBA, piese italiene, tangouri…La Operă trebuie să respecți partitura, la nunți îmi dau drumul creativității. Se îmbină perfect cele două activități. Eu cred că nu există noțiunea de percuționist bun, e ceva relativ. Eu când cânt la nuntă…de exemplu…îmi închid ochii și îmi imaginez că sunt pe Wemebley. E visul meu. La evenimente private trebuie să cânți hituri, piese ce le știe toată lumea. La Operă…e drept și acolo sunt un fel de cover-uri…dar e altfel, stau în banca mea, cum s-ar zice .”., spune Gore.
În ceea ce privește publicul, Gore e de părere că scena muzicală din cluburile timișorene era mult mai efervescentă în anii trecuți, dar în domeniul muzicii clasice lumea apreciează pe deplin reprezentațiile în care se pune suflet.
„Am impresia că acum 10 – 15 ani Timișoara muzicală era altfel. Exista o plăcere aparte de a cânta. Cântam în Taine și la piesa Râpa fiecare om din public cânta cu noi. Exista Scottish Pub…sau The Note în Complexul Studențesc. Locuri multe unde se cânta cu mare poftă și publicul era altfel. Acum…e mai trist decât în urmă cu zece ani din acest punct de vedere. Am avut ocazia să cânt în lumea întreagă, chiar și în China. Am observat că există diferențe între publicul din diverse țări…dar per anasamblu oamenii apreciează muzica clasică mai ales când văd că se cântă frumos și toată lumea se implică. Și la spectacolele din Timișoara există un public avizat .”, spune Gore.