Zilele acestea am postat mai mult decat o faceam in mod regulat…si este vorba despre cateva comentarii acide care au in centrul atentiei rezervisti si chiar cadre in functie, mari ANAL-isti, consilieri, generali facuti la „apelul bocancilor cu CV uri dovedite false, asa zisi istorici sau “ziaristi profesionisti”! Ei sunt cei care au nenorocit societatea lor prin extinderea in viata civila a unor frustrari cazone si a unor cunostinte insuficient asimilate, leagte de istorie, societate, politica si altele. La Buzau, de cand a preluat Primaria, Toma Faliment – in continuare considerat cel mai hot si slab primar din istoria Buzaului – s-a inconjurat de foste cadre militare, din MAI si Servicii care-l duc de “nasul rosu” si ii propun tot felul de aberatii…de la manuale de istorie si geografie locala cu grave greseli, pana la “investitii” cel putin ciudate …scoli ca “Spectrum”, Banci de “Jene si Sprancene”, Congrese de “DACOPATIE” si altele!
Cu mintea incetosata de frustrari atavice, Faliment inghite galustele acestor pseudo cercetatori si “specialisti” si le indeasa in buzunare fonduri consistente din banii buzoienilor. Nesimtitii…majoritatea cu pensii “speciale” au la randul lor, „subordonati” care, daca te legi de ei si veniturile lor suplimentare (posturi de consilieri personali, diplome acordate intre ei, asa zisi cetateni de o(R)-n-oare, etc), iti sar imediat la gat, uzitand de tot “armamentul” din dotare: frustrari familiale, “onoarea” patriei – cu toate exagerarile si multe altele. Ba mai mult, odraslele lor obraznice, crescute din bani furati si avantaje mafiote, vin in apararea “tatucilor” si “mamucelor”, umpland retelele de socializare cu “zeama comentariilor lor, urat mirositoare”!
Nu stau sa dau nume acum….daca sunteti curiosi, cititi comentariile la ultimele postari personale legate de “gratuitatea “specialilor” pentru transport public, participarea la anumite prezentari oficiale, unde stau infipti obraznic in fata publicului sleampat si multe altele…
Sa ma explic putin, inainte de a reda mai departe parerea pertinenta a unui rezervist…de data asta “sanatos la cap”, care arata si el aceste aspecte, dar in alt mod…mai militaros.
Sa ne intelegem: Eu respect haina militara si pe cei care intr-adevar isi vad de treaba si au temelie sanatoasa in educatie si studii! Tatal meu, a fost dat afara din Armata tocmai de astfel de elemente, mentionate mai sus…a fost pilot – sef de escadrila…a luat la Liceul militar ducandu-se descult si a fost unul din cei doi care au reusit asta, pe tara inca, neavand “origine sanatoasa”, cum spuneau securisiti prin anii 60 – 70! Evident, dupa un eveniment militar si presiunile exercitate asupra lui ca sa devina “membru de partid” a rupt carnetul si a trebuit sa suporte consecintele grave a unui astfel de gest – ofiter de aviatie fiind, a fost trecut in rezerva si apoi anchetat drastic de Securitate. Eu am facut armata la o specialitate cu care ma mandresc – “Cercetasi parasutisti prin diversiune” si am cunoscut cadre profesioniste, dar si javre…asadar, nu am cum sa “urasc” Armata si pe reprezentantii ei, dar asta nu inseamna ca trebuie sa inghit pe toti prostii, mediocrii si trogloditii cu progeniturile lor de bani gata (ca si din alte domenii – Biserica Ortodoxa, Institutiile media, domeniul Educatiei)! Am prieteni din randul cadrelor militare active sau in rezerva sia m colaborat cu multi…de la generali, ofiteri, subofiteri din MAPN, MAI, Servicii, dar mi-am ales foarte bine apropiatii si discutand cu ei aceste aspecte, am constatat ca se dovedesc adevarate!
Acum va las sa cititi analiza unui om pe care-l respect atat pentru curajul de a rata ceea ce se intampla in MAPN, MAI si Serviciile speciale militare! Consluziile le trageti voi!
De laVasilescu Valentin (:
“N-aș fi deschis acest subiect dacă camarazii în activitate pe care eu i-am instruit, i-am educat și îmi urmăresc postările, nu m-ar fi atenționat că ministrul Apărării, dl. Miuță, va semna un ordin de ministru prin care militarii activi și în rezervă care „aduc atingere demnității şi prestigiului Armatei României, prin afirmații sau articole publicate în spațiul public vor fi pedepsiți. Tot camarazii mei mi-au spus că postările mele au atras atenția Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), cea care face listele negre cu indezirabili, din ordinul ministrului Apărării. Drept confirmare, în ultima săptămînă, postările mele au atras mulți urmăritori și comentaci plătiți, îndrumați probabil de Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) ca să mă decredibilizeze.
Am dedus că garnitura de politruci și generali aflată la conducerea instituției a fost deranjată de criticile aduse de mine ”somităților militare”, trimise de DGIA în platourile TV ca să cometeze războiul din Iran și Ucraina. În plus, ea ar vrea să știe dacă postările ”subversive” sunt din capul meu sau mi le livrează ”dușmanul”. Așa că vin în întîmpinarea lor și mă autodenunț.
1. Citind cartea „Despre război” a generalului Carl von Clausewitz am înțeles că principiile moderne de luptă depind de utilizarea celor mai noi tehnologii militare. Și dacă ești înarmat mai prost, e bine să cunoști la perfecție armele inamicului ca să găsești un unghi mort care-ți permite să scapi. Așa că eu, la 3 ani după absolvirea școlii militare de aviație, ca pilot „anti-american” doream ca prin cunoștințele dobândite să pun umărul la modernizarea armatei române. Și în acest scop, făceam peste rând, serviciu de luptă, la celula de alarmă la aerodromul Borcea, ca să am zile libere. Vorbesc despre anii 1987-1989, când la putere era Nicolae Ceaușescu și PCR, iar SUA și NATO erau „dușmanul”. În aceste libere, petreceam 8 ore în sala de lectură a Bibliotecii Centrale a Armatei din București, studiind și conspectand, manuale și reviste americane de specialitate. Că să nu mai zic de concediu. Biblioteca Centrală a Armatei ( de la parterul restaurantului militar al CCA ) era o mina de aur la acea vreme, deținînd publicații occidentale, cu specific militar, la „fondul special”. La care am avut acces cu ajutorul soției unui coleg pilot, de la Baza de transport aerian Otopeni, care era bibliotecară. Au rezultat cîteva caiete pline de informații care m-au marcat ( foto 1 ).
2. Am mai aflat că regula impusă de armata americană partenerilor NATO este obținerea certificatului de limbă engleză cu terminologie militară. Așa că am conspectat ”The Language of Air Force in English” scrisă de Francis Cartier, un profesor la școala militară de aviație din Denver. Acesta era un curs pentru aviatorii din statele NATO, de uniformizare a terminologiei ( foto 2,3 ). Azi, înainte de orice alt curs, chiar și de pregătire în zbor, aviatorii români vin în SUA și trec obligatoriu prin acest manual. Conducerea MApN neștiind nici azi că el există și în România. Același lucru l-am făcut în cazul cunoașterii terminologiei militare în general, ca să vorbesc aceași limbă și în cazut trupelor de uscat ( foto 4 ). Al doilea obiectiv a fost să mă familiarizez cu structura organizatorică diferită a armatelor NATO, J-uri, G-uri, etc ( foto 5 ). Și cu nomenclatorul de personal, pe specialități și arme. Neînțelegerea aceste elemente dau și azi bătăi de cap comandamentelor de armă și de forțe.
3. Ultimul pas a fost studierea evoluției tehnologiei aeronautice militare și a armamentului de bord, după cel de-al 2-lea război mondial până la momentul 1987. Și am fost surprins să găsesc la bibliotecă întregi colecții de reviste aronautice, începînd cu Jane’s Defense. Am conspectat și analizat caracteristicile principalele tipuri de avioane NATO, a echipamentelor de navigație, descoperire și dirijare a armelor de la bord și a munițiilor inteligente , cu care aviația română s-ar fi confruntat în caz de război ( foto 6,7,8 ). Cea mai interesantă provocare a fost aceea de a pătrunde în tainele celei mai eficiente măsuri de asigurare de luptă, suprimarea cercetării radar. Reprezentat de bruiaj și alte procedee, cu precădere a bruiajului de imitare, pe care nici azi rușii nu-l stăpînesc în Ucraina ( foto 9 ).
4. Asta nu a trecut neobservată de ”curioșii” Direcției Generale de Informații a Apărării de pe atunci. Un bețiv de CI-st a cerut unora de prin Consiliul Politic Superior al Armatei să mă țină minte și să ia măsuri împotriva mea. Adăugînd că absența mea cvasi permanentă de la orele de învățămînt politico-ideologic se datorează acestui hobby de neînțeles pentru ei.
5. În primăvara anului 1989 am îndeplinit condițiile și am fost acceptat la examenul de admitere în Academia de comandă și stat major, redenumită Academia de Înalte Studii Militare. Alături de mine erau și cîteva din ”somitățile militare”, trimise acum în platourile TV. Deși am obținut note între 8 și 9 la tactică și la specialitate, m-au plesnit cu dedicatie la socialism științific, unde am luat 6. În acest timp, un general la care căscați azi gura la TV, a fost varză la tactică, dar a luat 9,77 la socialism științific descriind cuvînt cu cuvînt cele 15 direcții de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltată ( din care doar 7 fuseseră publicate și cunoscute vag de mine ). Și așa a intrat în academie iar eu am picat. Dar am intrat în anul următor, 1990 cînd examenul la politică a fost eliminat. Problema e că ”somitățile militare”, trimise de DGIA în platourile TV ca să cometeze războiul din Iran și Ucraina, au uitat să se și iscălească, nemaicitind în ultimul secol nicio carte. Și n-au călcat niciodată pragul Bibliotecii Centrale a Armatei, pentru că nici nu visau ca ceva în armata aia politrucizată dinainte de 1989 să se schimbe. Si au avut dreptate. În timp ce pe mine ”impostura, incultura și degradarea spirituală” de a înțelege principiile de luptă ale celei mai puternice armate din lume, mă caracterizează de cîteva decenii. Dupa 1990, ba chiar si dupa intrarea Romaniei in NATO, armata doar a mimat schimbarea, inlocuind uniforma, livrand pe banda rulanta inutile doctorate gen copy/paste, după modelul ”Mircea fă-te că lucrezi !”. Dar la nivel de mentalitate a rămas neschimbată, promovand acelasi model de ofiter obtuz, lingau partinic. Eliminandu-i totodată pe ofiterii care doreau si erau capabili de o transformare profunda, in sensul profesionalizarii ei.
6. E bine să știți și că ”vedeta TV”, generalul-locotenent r. Alexandru Grumaz este inginer, el a comandat înainte de 1989 plutonul de artizani în fier forjat, care confecționa grilaje, suporturi de ghivece și de televizoare, aflată în subordinea directă a Consiliului Politic Superior, condus de generalul locotenent Ilie Ceaușescu. Cum a ajuns ăsta general ? Masoneria să trăiască.
Acum vedeți cît de mult s-a degradat societatea în ultimele 3 decenii și în primul rînd armata română, unde au fost promovați foști politruci și ofițeri pentru care SSMD-ul ( societatea socialistă multilateral dezvoltată ) ținea loc de știință militară. Nu e greu să deduceți care este nivelul de competență al coloneilor și generalilor, ”somitățile militare”, trimise de DGIA în platourile TV, care din experți în SSMD au devenit peste noapte „pro-americani”. Mai înțelegeți și de ce de 4 ani, pseudo-analizele lor nu se pupă neam cu realitatea din teatrul de război ucrainian.
7. Dacă tot n-ați înțeles, urmează BOMBA. Vă explică Hariton ( Hari Bucur-Marcu ), expertul în Securitate, ofițer responsabil cu aspectele militare ale NATO în România : ” În ianuarie 1990, m-am alăturat unui grup de 4 ofițeri ( rămași fără funcții odată cu desființarea Consiliului Politic Superior al Armatei-n.r ) care formau prima structură de relații militare internaționale, în cadrul Marelui Stat Major. Din acea poziție, precum și din pozițiile ulterioare, inclusiv din cea de șef al Secției Cooperare Militară Internațională, pe care eu am înființat-o, în Statul Major General, cunosc în detaliu și intim relațiile româno-americane pe subiecte de securitate națională. De la nivel strategic și până la soldat…Am lucrat cu președinți, cu parlamentari, cu demnitari de rang înalt (premieri și miniștri), cu generali și cu profesori, cu și am avut dintre ei cursanți la diferite cursuri pe teme de apărare națională a României. Experiența și mai ales rezultatele la care ajunsesem, precum și stagiile internaționale în cadrul NATO, m-au calificat pentru a face parte din grupurile de sfătuitori internaționali, la care apelau state europene, aflate în diferite faze de transformare democratică a domeniului lor militar”.
8. Referindu-se la cei ca subsemnatul, fiu de ofițer, care în urma examenelor am urmat liceul militar, școala militară de ofițeri de aviație și academia de comandă și stat major acesta decretează : ”Ei au ajuns în meseria armelor din oportunism pentru dezvoltarea personală (plecatul garantat de la «coada vacii», pe care erau ei obligați să o scoată la păscut, dacă rămâneau acasă). Iar când s-a ivit oportunitatea strategică ca militarii români să se reprofesionalizeze în meseria armelor, pe bază de principii, norme și proceduri compatibile cu celelalte armate din Alianța Nord-Atlantică, doar o mică parte dintre ei au trecut pragul spre competență ( în majoritate foști politruci-n.r ), marea parte dintre ei rămânând să ia solda în continuare degeaba. E vina lor de deprofesionalizați cum ajunseseră, fără vreo ambiție personală și convinși că doar pilele, relațiile sau forțele oculte i-au ajutat pe cei care ajunseseră mai bine decât ei și nu vreun merit personal. Adică, fiecare ratat în cariera militară propriu-zisă era convins că toți ceilalți sunt ca el, la fel de ratați”. Cît tupeu de neam prost !
9. Cine este aceast colonel r. Hari Bucur-Marcu ? A absolvit școala militară de infanterie, promoția 1976, în orașul său natal Sibiu. A devenit imediat politruc, specializat in transpunerea în armată a viziunii lui Ceașcă despre Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată. Se zvonește prin tîrg că rezultatele foarte bune în activitatea de propagandă politică, dar mai ales protecția unui zeu ideologic al vremii, un zburdalnic de prim-secretar în județul său de baștină, l-ar fi recomandat pentru a urma Academia Politică, o secție separată, de pe lîngă Academia de comandă și stat major. Pe care a absolvit-o în 1988, cerînd să fie repartizat la aviație ( probabil la sugestia idolului său, prințul care a făcut armata la Bobocu ). Ca activist cu propaganda, în Consiliul Politic al Diviziei 70 Aviație-Otopeni. Și-a schimbat arma și uniforma, devenind aviator. După 1989, „aviatorul” Hari Marcu și-a abandonat imediat protectorul și convingerile, de aceea a fost „reevaluat” și recalificat la locul de muncă, devenind cel mai ”convins” propagandist NATO. Deși înainte de 1989 impostorul Marcu, habar n-avea cu ce se mănîncă NATO. Acum el este convins că eu și alții ca mine sunt și am fost întotdeauna anti-americani ”promovînd incultura democratică, cu toate aspectele sale de impostură și de degradare spirituală”.
Din fericire, am cunoscut și ofițeri de toată isprava care au lucrat în aparatul politic. Modești dar valoroși, cu picioarele pe pămînt, de la care am avut ce învăța și cu care am colaborat excelent atît înainte cît și după 1989.
Instrumentele de propagandă, că presă nu mai există în România să publice și dreptul la replica, repetă clișeele deja devenite reguli, confirmate de impostorul de Hari Marcu. Și mai au puțin să ne ceară linșajul în public. Nimeni din MApN nu ne apără onoarea, deși ca pilot militar de supersonic mi-am riscat deseori viața, decolînd la interceptare, din serviciul de luptă ca să-mi apăr Patria. Dar ce mai contează ?”
Iulian Gavriluta