„Evlavia, prețuirea, curajul și credința femeilor mironosițe au fost răsplătite cu bucuria de a se întâlni cu Însuși Domnul Iisus Hristos Cel înviat din morți”, mai adaugă Patriarhul României.
„Gestul de evlavie și bucurie sfântă al femeilor care L-au întâlnit pe cale pe Iisus Cel înviat din morți rămâne până la sfârșitul veacurilor icoana cea mai frumoasă a Bisericii care se închină lui Hristos, tocmai pentru că El, Biruitorul morții și Izvorul Bucuriei veșnice”.
Preafericirea Sa evidențiază modul în care mironosițele sunt simbol al credinței și curajului, pronind de la episodul prăvălirii pietrei de la mormânt: „La duioasa lor iubire și evlavie pentru Iisus Cel răstignit, El (Dumnezeu) răspunde cu minunea milostivirii și a ajutorului Său”.
„Dis-de-dimineață, fără niciun însoțitor și fără niciun ajutor, femeile mironosițe au mers la mormânt să ungă cu miresme trupul lui Iisus, după tradiția iudaică, mărturisind evlavia și prețuirea lor față de Domnul Iisus Hristos Cel răstignit și îngropat”.
Text integral:
Învierea lui Hristos – vestită de îngeri, femei și apostoli
„Mironosiţele femei, foarte de dimineață stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră șezând: și acela, grăind către dânsele, așa zicea: Ce căutați pe Cel viu printre morți? […] Mergând vestiți ucenicilor Lui”.
i Preacucernici P
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând i celor din morminte via ” . Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea mor tura altei vie ” .
Primele persoane umane care au primit vestea cea bună a Învierii din morți a Domnului Iisus Hristos Cel răstignit au fost femeile mironosițe sau purtătoare de aromate.În diminea nvierii Domnului Hristos, ele au fost cele mai curajoase fiin e umane dintre to i oamenii care L-au cunoscut pe Iisus . În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur, admirând curajul și fidelitatea femeilor mironosițe, spune despre acestea: „Uită-te cum i Domnul, prin femei, le bineveste te ucenicilor! Domnul […] ridic la cinste neamul cel mai dispre uit, neamul femeiesc, bune speran ” .
Din Noul Testament aflăm numele următoarelor femei mironosițe:Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov i a lui Iosif ori Iosie (numit i Maria lui Cleopa), Salomeea (so ia lui Zevedeu), Ioana, so ia lui Huza, un administrator i iconom al regelui Irod, iarSinaxarul din Duminica a treia după Pa , numită șiDuminica Femeilor Mironosi , le adaugă și peși, surorile lui Lazăr .
Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Marcu, referitor la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, ne spune că: „după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, i Salomeea au cump rat miresme, ca s (pe Iisus)i dis-de-diminea n prima zi a s nii (Duminic rea soarele, au venit la morm ntre ele: Cine ne va pr piatra de la u ntului? Dar ridic i ochii, au v piatra fusese r ci era foarte mare. n partea dreapt ntat. Iar el le-a zis: Nu v i pe Iisus Nazarineanul, Cel r stignit? A nviat! Nu este aici. Iat locul unde L-au pus ” (16, 1-6).
Sfântul Evanghelist Matei, vorbind despre același eveniment, arată cine și cum a prăvălit piatra de pe ușa mormântului: „cut cutremur mare, c ngerul Domnului, cobor nd din cer i venind, a pr lit piatra edea deasupra ei. area lui era ca fulgerul, mintea lui, alb i de frica lui s-au cutremurat cei ce p cut ca mor nd, a zis femeilor: Nu v pe Iisus Cel r i. Nu este aici; c nviat precum a zis; veni i locul unde a z ” (28, 2-6).
Din cele spuse de Sfinții Evangheliști Marcu și Matei, vedem că dis-de-dimineață, fără niciun însoțitor și fără niciun ajutor, femeile mironosițe au mers la mormânt să ungă cu miresme trupul lui Iisus, după tradiția iudaică, mărturisind evlavia și prețuirea lor față de Domnul Iisus Hristos Cel răstignit și îngropat. Aveau mult curaj și evlavie, dar nu aveau destulă putere sau forță fizică să rostogolească piatra de la ușa mormântului. De aceea, se întrebau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la u ”, pentru că bărbații lipseau.
Ucenicii Domnului erau speriați, după răstignirea și moartea lui Iisus, și se temeau să nu li se întâmple și lor ceva rău din partea iudeilor.Iar pentru că femeile mironosi e nu aveau pe nimeni dintre b le ajute, Dumnezeu a trimis din cer un nger pentru a rta piatra de la u ntului, ar nd astfel c , la duioasa lor iubire i evlavie pentru Iisus Cel r stignit, El (Dumnezeu) r spunde cu minunea milostivirii i a ajutorului S
Desigur, minunea răsturnării pietrei de la ușa mormântului nu s-a făcut pentru ca Iisus să poată învia, deoarece El înviase deja din morți trecând prin „piatra pecetluită” a mormântului , așa cum va trece prin ușile încuiate în seara aceleiași zile și Se va arăta în mijlocul ucenicilor Săi, spunându-le: „Pace vouă! ” (20, 19).
Minunea răsturnării pietrei de la u ntului s-a f cut doar pentru ca femeile mironosi vedea morm Domnul Iisus a i nu mai este printre cei mor ntul gol au r mas doar giulgiurile (cf. Ioan 20, 6-7), pentru a ar trupul Domnului, uns cu smirn puternic pe piele, ca plumbul , nu a fost furat pe ascuns tre ucenicii S nviat din morm , precizează Sfântul Ioan Gură de Aur .
Dar cu toate că îngerul le-a spus lor „nu vă înspăimânta ”, femeile mironosițe nu s-au liniștit complet, ci la teama pe care au trăit-o caîntâlnire cu neobi nuitul, cu taina lucr rii lui Dumnezeu , s-au adăugatbucurie mare , deoarece ele au înțeles că Iisus Cel răstignit și îngropat a înviat din morți.
De aceea, Sfântul Evanghelist Marcu spune că femeile „au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de ” (16, 8), iar Sfântul Evanghelist Matei arată că „[…]Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucura ! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui Atunci Iisus le-a zis:Nu vă teme să meargă în Galileea, ” (28, 9-10).
Prin urmare, evlavia, prețuirea, curajul și credința femeilor mironosițeau fost răsplătite cu bucuria de a se întâlni cu Însu i Domnul Iisus Hristos Cel nviat din mor Gestul de evlavie și bucurie sfântă al femeilor care L-au întâlnit pe cale pe Iisus Cel înviat din morți rămâne până la sfârșitul veacuriloricoana cea mai frumoasă a Bisericii care se închină lui Hristos , tocmai pentru că El,Biruitorul mor i Izvorul Bucuriei ve , ne întâmpină pe fiecare în parte și pe toți laolaltă pe calea vieții noastre, adesea amestecată cu teamă sau frică de moarte, șine oferă încă din lumea aceasta arvuna bucuriei vie nice din ceruri.
Atât prin atitudinea lor plină de evlavie i smerenie, de pre i dragoste pentru Hristos, c i prin faptul c nvierea Lui f a mai pune vreo ngerului,femeile mironosi e au devenit apostoli c tre Apostoli sau apostoli ai Apostolilor , după cum le-a numit Sfântul Ipolit Romanul († 235) și le-a lăudat mult Sfântul Ioan Gură de Aur .
Bucuria întâlnirii cu Hristos Cel înviat este bucuria negrăită pe care Biserica o aduce lumii. Vestea biruin nice asupra mor ii este glasul neconfundat al Bisericii n lume. Puterea iubirii lui Hristos mai tare dec t puterile mor ii este harul vindec ruit de El Bisericii Lui, n toate veacurile, ca r spuns la credin a ei (cf.11, 25).
Asemenea femeilor credincioase cuprinse de teamă și bucurie sfântă, care s-au închinat lui Iisus Cel răstignit și înviat, creștinii adevărați se închină Sfintei Cruci și sărută icoana Învierii Domnului Iisus Hristos, zicând: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, nvierea Ta o l ” , iar El, Domnul Hristos Cel înviat, le spune tainic: „”. Biserica trăiește în Sfintele Taine, în slujbele ei, în sărbătorile ei, în rugăciunile ei, pretutindeni în lucrarea ei,bucuria ajutorului care vine oamenilor de la Hristos Cel răstignit, înviat
i credincio i credincioase
Împreună cu Maica Domnului, femeile mironosi e sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biseric , femei care, de-a lungul istoriei, prin credin a, curajul i jertfelnicia lor, au devenit adesea sau martire, mărturisind cu pre ii lor pe Hristos Cel r nviat, sau au devenitcuvioase maici în mănăstiri, ori bune mame cre , care au dat na tere copiilor i i-au crescut n dreapta credin , binevestind prin evlavia, smerenia rnicia lor n familie, n societate, credin n Hristos Cel
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2026 dreptAnul omagial al pastora iei familiei cre i Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosi e, monahii, so , subliniind astfel rolul esențial pe care familia și femeia creștină îl au în Biserică și în societate.
Biserica a promovat demnitatea femeii, mai ales prin faptul că venerează pe Maica Domnului Iisus Hristos, ca ideal al feminității, purtătoare de Dumnezeu și de sfințenie, numind-o Preasfânta (). Ea este deodată Fecioară și Mamă, icoană a Bisericii sfințite de harul Preasfintei Treimi, a umanității purtătoare de Hristos și a iubirii smerite și milostive sau darnice.
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae o descrie pe Maica Domnului ca fiind și mama tuturor oamenilor credincioși, care cred, Îl iubesc și împlinesc cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos: „În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei i la inima Lui pentru cauza Lui, care e m ntuirea noastr ntuirea nu e o chestiune de justi ie, ci de iubire ntre Dumnezeu ” .
Prin iubirea milostivă și binecuvântarea sfințitoare a Preasfintei Treimi, femeia a devenit, în Maria din Nazaret,Născătoare de Dumnezeu i pururea Fecioar , pentru ca în Fiul ei, Iisus Hristos, să fie veșnic unite Dumnezeirea și umanitatea. În acest sens, Fecioara Maria, credincioasă și smerită, a fost chemată să nască pe Fiul lui Dumnezeu ca Om pe pământ, pentru ca oamenii să se poată înălța la viața cerească, veșnică.
După modelul Maicii Domnului, voca a femeii este de a da via i de a cultiva comuniunea de via i societate, t numai comuniunea de iubire smerit i generoas poate fi via .
Ca mamă, femeia creștină evlavioasă modelează conștiința și simțirea copiilor, fiind izvor de afecțiune și icoană a dăruirii și purtării de grijă pentru întreaga familie, semn de binecuvântare divină și bucurie pentru Biserică, urmând sfintelor femei din calendarul Bisericii Ortodoxe Universale.
terea de prunci, prin terea lor, p , nu mai tr iesc pentru ei a lor devine d n comuniune de iubire. Cine nu poate iubi copiii nu poate deveni p rinte, iar cine nu poate deveni p rinte nu poate deveni om deplin . Deși Domnul Iisus Hristos când a devenit adult nu a avut copii, El a avut totuși ucenici și fii duhovnicești, cărora le-a spus: „i nu-i opri la Mine, c a unora ca ace ia cerurilor ” (19, 14).
Iubirea față de toți copiii este început al înțelegerii iubirii părintești a lui Dumnezeu față de toți oamenii. Iar dacă un copil nu simte iubirea părintească a oamenilor din jur, acesta nu poate simți nici taina iubirii părintești a lui Dumnezeu pentru oameni, invocată în rugăciunea „Tatăl nostru ”.
Familia este binecuvântare a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spa iu sacru al lucr rii harului Preasfintei Treimi orientat spre via i iubire etern .În familie, rela i-copii se elege mai ales din perspectiva rela iei omului cu Dumnezeu. Copiii nu se nasc doar pentru o via , ci se nasc deveni, prin Botez, fii ai lui Dumnezeu dup har (cf.1, 12-13) ia Preasfintei Treimi, prin credin n Iisus Hristos (cf.11, 25) i fapte bune ale iubirii milostive (cf.25, 31-46).
Dreptmăritori cre
În societatea contemporană, familia creștină trăiește uneori într-o lume indiferentă sau confuză din punct de vedere spiritual, fiind confruntată, adeseori, cu multiple provocări și crize precum sărăcia, migrația, șomajul, alcoolismul, drogurile, depresia, divorțul și nesiguranța zilei de mâine.
Astăzi, când ni se propun „modele” străine de valorile creștine,este necesar să fie afirmate cu tărie sfin toriei, solidaritatea ntre familii, demnitatea maternit ii, a paternit ii, a filia i a fraternit ii, ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu, ce trebuie cultivate n comuniune de iubire i coresponsabilitate.
Cunoscând provocările actuale la adresa familiei creștine, preoții ortodocși sunt îndemnați să încurajeze și să susțină familiile care au o viață creștină duhovnicească, să sprijine material și spiritual familiile cu mulți copii, familiile monoparentale sau aflate în situații dificile, să încurajeze enoriașii să contribuie la sprijinirea familiilor sărace, precum și la educația religios-morală a copiilor din comunitate.
Să arătăm o atenție deosebită familiilor care au copii bolnavi, dar și persoanelor adulte singure, sărace, bolnave, vârstnice, descurajate, îndoliate și îndurerate,oferindu-le un semn al iubirii lui Hristos fa de ei, o rug ciune pentru ei, o fapt . Lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos ne cheamă, așadar, să arătăm mereu în jurul nostru, prin cuvânt și faptă, semne de speranță, de solidaritate și de comuniune fraternă.
Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos Cel înviat din morți să umple inimile și casele tuturor cu bucuria pe care a dăruit-o femeilor mironosițe și cu pacea pe care El a oferit-o ucenicilor Săi după Înviere.
Cu prilejul Sfintelor Sărbători de Paști, vă adresăm, iubiți frați și surori în Domnul, calde doriri de sănătate și fericire, dimpreună cu salutarea pascală:Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Stihiră, glasul al 5-lea, înSlujba Învierii , Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p. 55.
Troparul Sfintelor Paști, înSlujba Învierii , p. 33.
Tropar, Cântarea a 7-a, Canonul Învierii, în, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p. 20.
Sf. Ioan Gură de Aur,89, în Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Matei , ediția a II-a revăzută, trad. Pr. Dumitru Fecioru, coll.rinţi şi Scriitori , vol. 27, serie nouă, Ed. Basilica, București, 2025, p. 1000.
Sinaxar în Duminica a treia după Paști, a Mironosițelor, în, pp. 106-107.
Cf.Troparul Învierii , glasul 1,sauOctoih Mic , Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2017, p. 31. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „De bună seamă, El (Iisus) a înviat când și piatra, și pecețile erau așezate. Dar, de vreme ce trebuia ca și ceilalți să fie pe deplin încredințați, mormântul se deschide după Înviere și astfel este crezut ce s-a întâmplat” (Sf. Ioan Gură de Aur,85, în Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Evanghelia după Ioan , vol. II, trad. Maria-Iuliana Rizeanu, Mihai Grigoraş, coll.rinţi şi Scriitori , vol. 18, serie nouă, Ed. Basilica, București, 2019, p. 418).
Sf. Ioan Gură de Aur,85, înOmilii la Evanghelia după Ioan , p. 419.
A se vedea: Sf. Ipolit Romanul,Comentariu la Cântarea Cântărilor 25, în Yancy Smith,The Mystery of Anointing: Hippolytus’ Commentary on the Song of Songs in Social and Critical Contexts :Texts, Translations, and Comprehensive Study , Gorgias Press, Piscataway, 2015, pp. 540-541; Sf. Ioan Gură de Aur,88, în Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Matei , p. 991.
Din cântarea după citirea Sfintei Evanghelii de la Utrenia Duminicilor, înOctoih Mic , p. 65.
Pr. Dumitru Stăniloae,Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol. 3, în coll.Dumitru Stăniloae – Opere complete , vol. 12, Ed. Basilica, București,2018, p. 332.
Descarcă Pastorala Patriarhului Daniel de Sfintele Paști 2026 în variantă PDF .
Foto credit: Basilica.ro