Alegerile parlamentare din Ungaria aflate în plină desfășurare au intrat în atenții lumii întregi. Nu, nu am greșit, voturile prin corespondență sunt deja în plină desfășurare. Cu tot dichisul și cu toate manipulările previzibile. Fenomenul este plenar chiar în România, acolo unde se află o parte importantă a votanților cu cetățenie dublă.
E vorba de sute de mii, cetățeni români care au și cetățenie maghiară. Și care pot vota exclusiv listele cu partidele, nu și listele cu candidații individuali. În România sunt cele mai multe puncte de colectare a voturilor din afara Ungariei, trei, la București, Cluj și Miercurea Ciuc. Pe 1 Aprilie – nu, nu este o glumă – numărul voturilor din străinătate înregistrate la centru trecuse deja de cincizeci de mii.
Și fiind vorba de vot prin corespondență, e evident că cei care „asigură” ajungerea votului la centru pot interveni la o adică. Ajunge să ne gândim la pensionarii din satele din Secuime care pot fi „ajutați” lejer să voteze așa cum trebuie. Și fiindcă UDMR a anunțat clar că îl susține pe Orbán, nu e greu să afli cum trebuie să votezi dacă fiind cetățean român ai și cetățenie maghiară.
E o situație absolut inedită, în fond nimănui nu i-ar fi trecut prin cap amu ceva vreme că UDMR, reprezentând, nu-i așa?, minoritatea maghiară din România, va ajunge să fie pe aceeași poziție cu AUR, partidul suveranist, continuator al partidelor care s-au născut pe nepusă masă încă în 1990 în urma evenimentelor organizate la Târgu Mureș de băieții cu nostalgii și deprinderi moscovite. AUR-ul, ca răspuns la susținerea orbanistă de la ultimele alegeri din România, a anunțat din timp că este solidar cu prim-ministrul maghiar actual.
Situația este inedită și din alte puncte de vedere. Ungaria, membră UE, o țară mică, fără influență deosebită în lumea politică internațională, a ajuns pe nesimțite de importanță majoră. Explicațiile sunt la îndemână, ajunge doar să ne gândim la poziționarea lui Orbán între Trump și Putin, în opoziție cu Uniunea Europeană. Oricum am privi-o poziționarea Ungariei, patronate de aproape 15 ani de Viktor Orbán, în acest context este cea a vândutului, „vendito”, cum spun sud-americanii.
Evenimentele din ultimele zile nu mai lasă nici urmă de îndoială. Campania orbanistă se axează pe indicarea Ucrainei, iar prin ricoșeu și a Uniunii Europene ca dușmani ai Ungariei, în timp ce SUA lui Trump și Rusia lui Putin sunt arătate ca prietenii care vor asigura viitorul săltăreței țărișoare. Bineînțeles, dacă ungurii îl vor alege din nou, pentru a nu se mai știe câtea oară, pe el în fruntea partidului său Fidesz.
Campania electorală a Fideszului orbanist este de o josnicie fără pereche și nedemnă de o țară care a intrat printre primele țări foste socialiste în Uniune. Dincolo de faptul că inedita opoziție care amenință dominația lui Viktor Orbán nu are acces la mass-media publică, aflată sub control Fidesz, încercările de compromitere pe orice cale ale liderului Péter Magyar reprezintă deja o banalitate.
Numai că este o problemă. Una care ar trebui să îi pună pe gânduri pe cei care mizează pe hegemoniști – pe vremuri li se spunea autoritari sau dictatori – de teapa lui Viktor Orbán. Da, este adevărat, site-urile de socializare reprezintă mai nou un mediu de manipulare absolută a alegătorului mai puțin orientat și conștient. Cu toate acestea însă toate au o limită. Până la urmă se trezesc și cei care mergeau pe ce li se arăta contra unui mic serviciu. Nu, nu vorbim tâmpenii, în Ungaria, printre oamenii foarte săraci, prețul unui vot dat cui trebuie face zece mii de forinți. Cam o sută treizeci de lei la cursul actual. Cu forintul în scădere, ca să nu spuneți că nu v-am spus.
Că forintul scade nu este o surpriză, amenințați cu înfrângerea, firmele maghiare aflate în sfera de interes a grupului din jurul lui Viktor Orbán au început să se „reorganizeze”, inclusiv prin mutarea fondurilor în străinătate. Altfel spus, nu e de glumă, Tisza lui Péter Magyar poate să dea peste cap socotelile fidesziste.
În zilele care tocmai au trecut s-au întâmplat câteva lucruri care indică ceea ce am afirmat mai sus: ungurii încep să se trezească. Un jurnalist a dat în vileag convorbirile ministrului de externe Szijjártó cu ministrul rus de externe, Lavrov, după care Magyar a afirmat că prima treabă a noului guvern va fi să îl cerceteze pe Szijjártó pentru înaltă trădare. Un căpitan de poliție a ieșit în public povestind mecanismul prin care puterea s-a folosit de poliție ca să compromită opoziția reprezentată de Tisza lui Péter Magyar.
Nemaivorbind de adunarea electorală de la Győr unde Viktor Orbán a fost huiduit pentru prima oară de când este cel care este. Mai mult decât atât, s-a strigat ritmat și îndelung: pușcărie, pușcărie.
Cu toate acestea, așa cum am spus și în comentariul din săptămâna trecută, partida nu este jucată, regimul instaurat de Orbán are pârghii nebănuite pentru a scoate maximul din situație. De voturile prin corespondență am spus mai sus, iar de sistemul electoral transformat astfel încât să poată fi controlat de cel care tocmai se află la putere am pomenit săptămâna trecută. Fără să mai vorbim de susținerea UDMR și AUR…
Cert este că Ungaria va deveni duminica următoare, duminica de Paști la ortodocși, locul unde ne vom uita cu toții chiar dacă asta nu va folosi nimănui în mod special.
Și cu atât mai puțin lui Viktor Orbán…
Citește și:
Sursa: https://specialarad.ro/enola-day-in-romania-aur-viktor-orban/