* unul dintre cele mai vechi și mai neobișnuite ansambluri din România, Orchestra Medicilor „Dr. Ermil Nichifor”, readuce în prim-plan legătura dintre medicină și muzică * fondată în 1954, orchestra reunește medici care urcă pe scenă după programul din spitale, iar în această primăvară are anunțat un nou parcurs concertistic ce include Bucureștiul, Clujul și Iașul * pentru publicul ieșean, evenimentul capătă o miză specială: întâlnirea cu un fenomen artistic rar, într-un an simbolic pentru Opera Națională Română din Iași, care marchează 70 de ani de existență
Există orchestre bune, orchestre prestigioase și orchestre profesioniste. Dar Orchestra Medicilor din București ocupă un loc aparte: este expresia unei duble discipline, în care rigoarea medicinei se întâlnește cu exigența scenei. Ansamblul, fondat în 1954, a depășit de mult statutul unei simple formule de amatori și este prezentat astăzi drept o orchestră simfonică în toată puterea cuvântului, capabilă să susțină concerte pe unele dintre cele mai importante scene ale țării.
Povestea orchestrei începe în Bucureștiul anilor ’50, într-un mediu cultural în care medici pasionați de artă au construit, în jurul Clubului Medicilor din zona Pieței Rosetti, o comunitate vie, care nu se limita la muzică. În jurul acestui nucleu gravitau și scriitori, artiști plastici, fotografi sau oameni de teatru, iar orchestra a devenit una dintre cele mai vizibile forme de continuitate ale acestui spirit. Faptul că ansamblul a traversat mai bine de șapte decenii spune ceva esențial despre rezistența unei idei rare: aceea că performanța profesională nu exclude vocația artistică, ci o poate chiar potența.
În spatele fiecărei apariții pe scenă stau însă ore lungi de studiu și repetiții făcute, de cele mai multe ori, seara târziu, după o zi de muncă în spitale și cabinete. Prof. dr. Mircea Penescu, concertmaestrul orchestrei, a explicat că pregătirea presupune cel puțin o repetiție săptămânală, iar înaintea concertelor ritmul crește la două sau trei întâlniri pe săptămână. Tocmai aici stă diferența care transformă această orchestră într-un subiect cu forță jurnalistică: nu este doar despre muzică, ci despre efort, disciplină și rezistență într-o profesie deja consumatoare până la limită.
Pentru Iași, miza este cu atât mai interesantă cu cât prezența ansamblului pe scena Operei Naționale Române ar aduce împreună două instituții-simbol ale excelenței: medicina și cultura de performanță. Seria de concerte din această primăvară începe la 6 aprilie la Ateneul Român, continuă la Cluj și se încheie pe 6 mai la Opera Națională Română din Iași. În același timp, Opera ieșeană traversează chiar în 2026 anul aniversar al celor 70 de ani de existență, ceea ce dă un plus de greutate unei asemenea întâlniri artistice.
Clara DIMA