În anii “20, un mare bancher din Londra și-a ucis soția, după mai bine de douăzeci de ani de căsnicie. Fiind în mare încurcătură, era în pericol să fie condamnat la ani grei de închisoare, a întrebat care este cel mai bun avocat din Europa la acea dată. I s-a răspuns că este unul din România, pe care îl cheamă Istrate Micescu. Indiferent ce onorariu va cere, să vină să mă apere, ar fi spus miliardarul. Așa s-a și întâmplat: în ziua procesului, Istrate Micescu era la bară, într-o sală plină de curioși, care mai de care, veniți să-l vadă pe cel mai bun avocat din lume.
„-Domnule președinte, onorat auditoriu”, și a început acesta pledoaria, după care a luat o pauză.
„-Continuați”, i-a spus președintele.
„-Domnule președinte, onorat auditoriu”, a continuat Istate, după care a mai luat o pauză.
„-Continuați domnule”, i s-a adresat vizibil iritat președintele.
„-Domnule președinte, onorat auditoriu”, și a urmat o nouă pauză, la care judecătorul s-a ridicat în picioare: ”-Domnule îți bați joc de noi?”
„-Nicidecum excelență! Numai că au trecut abia zece minute și atitudinea mea v-a scos din sărite, atunci ce să mai zicem despre acest domn care, mai bine de douăzeci de ani, a suportat aceleași provocări?”, apoi a venit cu alte și alte argumente care, la sfârșit, au făcut să câștige procesul.
Istrate Micescu s-a născut la 20 mai 1881 la Ploiești, în familia profesorului și senatorului liberal Nicolae Micescu, care avea moșie la Micești, Argeș. Unul dintre înaintașii lui Istrate Micescu a fost căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, a cărui piatră de mormânt se găsește la Câmpulung.
A urmat, cu rezultate strălucite, cursurile colegiului ”I.C.Brătianu” din Pitești. În 1899 se înscrie, inițial, la Secția de filologie clasică a Facultății de Litere din București și apoi, la Facultatea de Drept. După un an de studii juridice a plecat la Paris, ca bursier, terminând Facultatea de Drept a Universității din Paris. După ce a urmat o specializare de drept roman în Germania, la Universitatea din München, în 1906 s-a întors la Paris, unde și-a dat doctoratul în drept, fiind clasificat întâiul, împreună cu Nicolae Titulescu, pe întreaga facultate. Deși, la Paris, i s-a oferit un post de asistent universitar, Istrate Micescu s-a întors în țară și s-a înscris ca avocat stagiar în Baroul de Argeș, ulterior transferându-se la București, în Baroul de Ilfov.
A luptat în Primul Război Mondial, unde a fost rănit. Din fericire, și-a revenit și, în scurt timp, datorită magistralei sale afirmări la bară, a fost ales Decan al Baroului de Ilfov. Pe plan politic s-a situat la extrema dreaptă, fiind un antisemit declarat. A fost cel care a redactat, de unul singur, caz unic în istorie, Constituția din 1938, în baza căreia, regele Carol al II-lea a instituit un regim de autoritate personală. A avut și o carieră didactică prodigioasă, ca profesor la Facultatea de Drept a Universității din București.
Rămâne în memoria argeșenilor în special prin conacul de la Micești, terminat în anul 1928. Este realizat în stil neoromânesc clasic, în care se regăsesc și o serie de elemente preluate de la casele de munte argeșene. Conacul numără 22 de camere, dintre care se disting biblioteca (una dintre cele mai mari biblioteci private din țară, cu peste 33.000 de volume) și salonul turcesc. După venirea comuniștilor la putere, a devenit casă de protocol. În aprilie 1968, când președintele Franței, Charles de Gaulle, a vizitat uzina Dacia, a fost găzduit, pentru o noapte, la conac.
La 68 de ani este arestat de autorități și condamnat la 12 ani de muncă silnică. După doi ani de temniță moare în închisoarea de la Aiud.
Prof. dr. Cornel Carp