Mirela Micsodan, o femeie din Botoșani, trăiește o adevărată dramă. Un accident rutier i-a distrus efectiv viața în urmă cu 21 de ani. Soțul a murit în impact, ea a rămas paralizata, iar fiica sa e crescuta de sora ei. „Mi-e foarte greu sa ma adun, sa-mi expun viata privata, si sa povestesc amanunte care sunt tare neplacute si foarte dureroase pentru mine. Dintotdeauna am respins ideea de a aparea public si sa cer ajutor. Mi s-a parut foarte umilitor. Din nefericire viata m-a adus in punctul in care nu mai am de ales” , își începea povestea, pentru BotoșaniNews.ro. femeia. De 21 ani se chinuie să supraviețuiască, dar neavând suportul Statului, aceasta a ajuns să ceară ajutorul semenilor. Fiind o femeie căreia i-a plăcut să muncească, să lupte pentru ceea ce are, faptul că acum este neputincioasă și nu se poate descurca singură îi provoacă o durere și mai mare.
„M-am trezit captiva in propriul corp”
„Am supravietuit unui tragic accident rutier din Aprilie 2005, cu grave sechele: o fractura de coloana cervicala soldata cu o paralizie totala,dar sistemul de protectie sociala existent in tara noastra ma lasa sa mor cu zile. In Aprilie 2005, eram o tanara de 29 de ani si jumatate, cu vise si idealuri, ca orice tanar cu potential din ziua de astazi. Locuiam in Bucuresti, eram la Facultatea de Sociologie-Psihologie, lucram in selectie si plasare forta de munca si-mi cresteam fetita de 1 an si jumatate, cand un tragic accident auto avea sa ne transforme radical cursul vietii. Sotul meu a murit in accident, fiica mea a scapat cu rani minore, iar eu am ramas paralizata complet. M-am trezit captiva in propriul corp, ca nu mai pot sa-mi misc mainile,picioarele si nici corpul. Fiica mea in varsta atunci de 1 an si jumatate, ma striga plangand, eu devenisem un om total paralizat ce nu mai putea sa iasa din masina si sa mearga sa o ia in brate, iar sotul meu isi dadea ultima suflare aruncat langa masina. Pusa in fata unei asa situatii, neputand sa sustin financiar plata personalului de ingrijire necesar pentru mine si copil, a trebuit sa iau decizia de a parasi locuinta si de a ne muta la 460 de km, eu in casa parinteasca, intr-o comuna din Botosani, iar fiica mea sa locuiasca la sora cea mare in Botosani, la 15 km de mine ”, povestește botoșăneanca. Soțul său a fost înmormantat in Bucuresti, in timp ce ea era in reanimare la neurochirurgie Spitalul Floreasca, dupa operatie pe coloana, dependenta de aparatele ce-i sustineau viata, fara prea mari sanse din partea medicilor de a scapa cu viata. „Eu am aflat ca el a murit abia dupa ce l-au inmormantat, iar la mormantul lui nu am putut sa ajung niciodata (desi imi doresc), din cauza acestei situatii medicale aparute si a lipsei de ajutor in acest sens”, povestea, plină de durere, femeia. Preoteasa Anamaria Macuc sare în ajutorul ei și lansează o campanie umanitară.„ Astăzi, are nevoie de ajutor pentru: hrană, igienă, întoarcere în pat, tratamente, comunicare. Sistemul imunitar este extrem de slăbit. O simplă răceală îi poate pune viața în pericol. Pentru a supraviețui: și-a vândut toate bunurile, și-a vândut moștenirea, a epuizat orice resursă. Nu mai are nimic. Realitatea dură de azi: cheltuieli minime lunare: mult peste venituri, fiferență necesară: 2000 € / lună ( plata a două femei să o îngrijească, a asistentelor medicale…perfuzii, sonde…., medicamente, cheltuielile locuinței, alimente). Statul acoperă doar 8 ore/zi de îngrijire, atât, în rest trebuie ” să se descurce singură”. Restul de 16 ore + weekend-uri = cost uriaș suportat integral de ea. Locuința socială promisă… nu există încă (blocată în proceduri legale). Nu mai poate înghiți normal, se alimentează doar 25% din necesar, corpul este slăbit sever. Riscul de a-și pierde viața este real și iminent” , precizează Anamaria Macuc.