În timp ce turiștii admiră Biserica Neagră, sub poleiala de „oraș civilizat”, Brașovul găzduiește o piață a serviciilor sexuale tot mai digitalizată și greu de controlat. Recent, o analiză a cercetătorului Adrian Șoaită a scos la iveală un ecosistem complex în care femeile sunt evaluate online ca niște produse, pe baza unor criterii precum „raportul preț-calitate”.
Fenomenul a ajuns pe masa Parlamentului, unde deputatul PNL Ion Iordache propune legalizarea prin PFA a acestei activități.„Am ales reglementarea în locul ipocriziei” , a declarat acesta pentru, subliniind că statul nu mai poate ignora o realitate care oricum funcționează la scară industrială.
„Harta roșie” a Brașovului: Unde se mută piața?
Dacă în București epicentrul este zona Piața Alba Iulia, în Brașov, „piața” s-a mutat aproape integral din stradă (vechea zonă a Gării sau Calea București) înapartamente închiriate în regim hotelier și studiouri discrete.
Conform platformelor de monitorizare și anunțurilor active în 2026, zonele cu cea mai mare densitate de „oferte” în Brașov sunt:
Videochatul în Brașov: Business legal în cartiere rezidențiale
Spre deosebire de prostituție, videochatul funcționează deja într-un cadru legal, Brașovul fiind unul dintre hub-urile naționale importante. Studiourile de top sunt localizate strategic:
Legalizarea: Protecție sau degradare?
Proiectul de lege depus în 2026 prevede ca persoanele care prestează servicii sexuale să se înregistreze ca PFA, cu vizite medicale lunare și plata impozitelor.„În prezent, nu există nicio protecție de sănătate pentru cei care prestează aceste servicii, dar nici pentru beneficiari” , a explicat Ion Iordache pentru Adevărul.
La polul opus, Patriarhia Română și organizațiile conservatoare dinresping categoric inițiativa, considerând că legalizarea nu va opri traficul de persoane, ci va transforma exploatarea într-o normă acceptată social.
Până la o decizie finală în Parlament, Brașovul rămâne un teren de testare pentru acest „oraș paralel”, unde granița dintre serviciu consimțit și sclavie modernă rămâne, așa cum spun cercetătorii, adesea „invizibilă” pentru ochiul publicului.