Din punctul meu de vedere
Când privim din Occident spre Iran, avem în minte ayatollahi bărboși și gardieni ai revoluției nebuni, trupuri spânzurate de macarale și oameni biciuți pentru adulter, familii întregi pedepsite pentru încălcarea legii de către unul dintre membrii lor și milioane de femei tinere cu fața acoperită de hijab, poliția secretă urmărindu-i pe homosexuali și țipetele isterice ”moarte Americii”, ”moarte entității sioniste”.
Dacă facem un efort să ne punem în pielea fundamentaliștilor iranieni și să privin spre Occident, ar trebui să ne vină în minte adolescentele bete din cartierul Soho, de la Londra și prostituatele din Place Pigalle, din Paris, drogații cu spume la gură din Bronx și asasinatele din Harlem, New York, paradele gay de la București și oamenii străzii din Bruxelles, presa de scandal și corupția guvernamentală de pretutindeni.
Marea, importanta diferență este că Occidentul nu urăște Iranul, în vreme ce Iranul urăște Occidentul, cel puțin la nivelul leadership-ului și al populației tradiționaliste. De aici decurge riscul uriaș pentru Occident al situației în care Iranul ar deține arma nucleară. India și Pakistanul s-au înarmat nuclear una împotriva celeilalte, Coreea de Nord folosește amenințarea cu bomba atomică pentru protejarea familiei Kim de o eventuală invazie din sud, dar niciuna dintre aceste țări nu își declară ura și disprețul ucigaș față de restul lumii, așa cum o face Iranul.
Cu tot respectul față de islamul șiit, cred că este religia cea mai puțin propice pentru a deveni politică de stat, pentru că are un anumit conținut care ține de eshatologie, în special cea a șiismului duodecimist, o doctrină profundă și complexă, centrată pe ideea de mesianism și pe revenirea Imamului Ascuns pentru a restabili dreptatea pe Pământ.
Potrivit tradiției șiite, unul dintre semnele majore ale apropierii sfârșitului istoriei este tocmai ceea ce se întâmplă acum, obiectiv vorbind, în Occident, anume răspândirea generalizată a nedreptății și corupției. Societățile, spune tradiția șiită, vor fi dominate de opresiune, minciună și degradare morală, iar aceste condiții vor pregăti scena pentru intervenția providențială a lui Mahdi. În acest context apare și figura malefică a lui Dajjal, adesea comparată cu Anti-Cristul din tradiția creștină. Dajjal este descris ca un impostor care va înșela omenirea prin puteri aparent miraculoase și va conduce lumea spre o perioadă de confuzie spirituală. Nu e greu de imaginat că Dajjal locuiește la Casa Albă, în Washington.
În momentul decisiv al acestei crize globale, Mahdi ar urma să se manifeste public în orașul sacru Mecca, în apropierea sanctuarului central al islamului, Kaaba. Tradiția afirmă că, la început, el va fi sprijinit de un grup restrâns de 313 credincioși fideli, simbol al unei elite spirituale pregătite să participe la instaurarea dreptății divine. De aici va începe un proces de restaurare morală și politică a lumii islamice și, în viziunea unor interpreți, chiar a întregii omeniri. Poate că liberalismul mondialist are componenta sa diabolică, poate că MAGA, acceleraționsimul și transumanismul sunt doctrine ușor malefice, dar nicio ideologie din Occident nu ajunge la potențialul distructiv precum fundamentalismul islamic.
În Iranul de azi, eshatologia Mahdistă joacă un rol major, conducerea considerându-se „avangarda” pregătirii terenului pentru revenirea Imamului. Așteptarea Imamului Ascuns oferă credincioșilor o sursă de speranță, legitimând rezistența împotriva nedreptății. Spre deosebire de alte interpretări apocaliptice, eshatologia șiită nu se concentrează doar pe distrugerea lumii, ci pe o transformare condusă de o figură ghidată divin. Trebuie să recunoaștem că doar un arsenal nuclear le lipsea acestor oameni pentru a-și transpune halucinațiile spirituale în realitate.
Doctrina lui Samuel P. Huntington despre relațiile internaționale, sintetizată în celebra sa teză a „ciocnirii civilizațiilor”, se potrivește cel mai bine actualului război din Iran.
Adrian Papahagi rezumă situația:În ciuda ambiguităților lui Trump, până acum SUA a atacat direct sau indirect interesele ruso-chineze, nu pe cele europene.
În tabloul mare, se înfruntă încă democrații și tiranii. E și un război de civilizație, nu doar un bellum omnium contra omnes condus strict de interese economice sau de revizionism.
Axa dictaturilor (Venezuela, Rusia, Iran, China) a fost atacată în interesele ei strategice. Venezuela, Rusia și Iranul sunt furnizori de petrol pentru China. Axa democrațiilor SUA-Europa-Israel scârțâie, dar rezistă”.
Nu putem contesta dreptul niciunei civilizații de a visa la o lume mai dreaptă în situația în care ceea ce propune Occidentul le apare unora ca fiind întruchiparea nedreptății și degradării umane. Problema este că același Occident a avut înțelepciunea sau inspirația divină de a miza pe democrație, cu toate hachițele ei, în vreme ce o bună parte a lumii orientale mizează pe dictaturi de diverse formate. Ori, tocmai aici este adevăratul ”clou” al problemei amenințării nucleare. Este infinit mai probabil să înregistrăm declanșarea unui război atmomic din partea unei dictaturi agresive și pline de fantasme religioase, decât din partea unei democrații.
Poate cineva se va gândi, în replică, la momentul din Biroul Oval în care un grup de pastori evanghelici s-a rugat împreună cu președintele SUA, Donald Trump, cerând ca acesta să primească „înțelepciune divină” pentru a conduce țara într-o perioadă pe care au descris-o drept una dificilă. Poate fi această scenă descrisă ca fundamentalist creștină? Dacă da, atunci putem discuta despre diferite grade de fundamentalism și politică.
Încurcate sunt căile Domnului.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Sursa: https://curier.ro/2026/03/11/dajjal-locuieste-la-casa-alba-no-way/