România se confruntă din nou cu un spectacol grotesc al injustiției sociale. Cazul despre pensionarea anticipată a magistratuluiAlexandru Ciprian Ghiță din cadrul Curții de Apel București, care părăsește sistemul, în aplauzele publicului din sălile instanțelor, la cruda vârstă de 49 de ani, cu o pensie specială consistentă, nu merită doar un simplu comentariu, merită condamnare publică fără menajamente.
Ceea ce ni se prezintă ca o„reformă în tranziție” și un beneficiu legal nu este altceva decât oumilire deliberată a românilor de rând .
Într-un stat în care majoritatea populației muncește până la vârste mult peste 65 de ani doar pentru a-și menține standardul minim de trai, un judecător își ia adio de la muncă cu15 ani mai devreme, finanțat de aceeași contribuabili care nu vor avea niciodată astfel de privilegii .
Cadoul pentru elite, povară pentru restul
Este o absurditate să mai discutăm despre„principiul contributivității” în sistemul pensiilor speciale când asemenea privilegii persistă sub ochii noștri. Reforma, dată chiar de Curtea Constituțională, este, în realitate, ocoafare birocratică menită să salveze un sistem opac, lipsit de responsabilitate socială .
Când reții doar câteva cifre din acest caz, în speță un salariu net de circa 23.000 lei și o pensie estimată de 15.000 lei net, la o vârstă la care 99% dintre români sunt încă activi profesional, ce-l descrie pe Ghiță n-are vreo legătură cu„realizarea profesională” , ci dor cuasimetria crasă dintre clasa politică/judiciară și cetățeanul simplu …după vorbă, după port .
Nu salvarea sistemului, ci supra‑salvarea unei caste
Ceea ce reforma ar fi trebuit să realizeze, adică aducerea sistemelor speciale spre echitate, este complet erodat de excepții legislative și aplicări favorabile pentru cei deja în sistem. În loc să pună capăt abuzurilor, actuala legislație leîntărește pasiv, permițând pensionări „avantajoase” în pragul schimbării regulilor .
Desigur, nu este o corecție socială, este uncadou discret pentru o castă privilegiată, un mesaj clar cum căregulile se schimbă doar pentru cei fără putere, nu și pentru cei care decid regulile .
Un spirit public în declin
Ce spune aceast exeplu despre România de astăzi? Poate nimic mai mult decât ceea ce vedem zilnic, un stat în care mecanismele de protecție socială sunt adesea folosite pentru aintensifica inegalitățile, nu pentru a le diminua .
Și nimeni nu pare să facă prea mult pentru asta…
P.S.: Detaliiuimitoare
Sursa: https://gazarul.ro/2026/03/11/privilegiile-unei-caste-cand-dreptatea-este-doar-pentru-unii/