Dacă mai aşteptam până prin toamnă, chiar se împlineau două decenii de la demararea primei mele rubrici săptămânale în ziarul „Argeş Expres” şi aş fi putut imita fără adăugiri titlul celebrului roman cu muschetari al lui Alexandre Dumas. Se numea acea rubrică „Lumea văzută de un matematician”, era atât de generală pe cât sugerează titlul, a durat trei ani (23 octombrie 2006 – 26 octombrie 2009), iar cele 151 de tablete au fost adunate într-un volum omonim, apărut în 2009 la Editura Arefeana, Bucureşti, păstorită de profesorul Ion C. Ştefan (1940-2021), scriitor rafinat, om de cultură rafinat, născut în Aref. La vreo jumătate de an mai târziu, îmi propuneam un alt proiect temerar, acela de a scrie săptămânal despre o carte. Doi ani şi ceva a durat rubrica, se numea „Cărţi şi autori”, din 29 martie 2010 până în 6 iunie 2012, cu textele, 101 la număr, strânse la final într-un volum apărut la Editura Tiparg, Piteşti (nici aceasta nu mai există astăzi).
De aici începe „seria” rubricilor „multiplu de 77” şi a cărţilor conţinând exact 77 de tablete. Prima rubrică – şi deci primele trei volume – s-a intitulat „Vedere de pe Dealul Olarilor” şi a demarat pe 9 ianuarie 2013 (s-a derulat până în aprilie 2018). Titlul îşi lua o totală libertate privind subiectele şi stilul. „Vederi” de pe deal – cu promisiunea de a încerca nu numai o privire inedită, deformată de înălţime, asupra lumii, ci şi o doză de umor în abordare, în măsura în care se poate depăşi dificultatea dictonului „umorul e un lucru foarte serios”. Cele trei volume aferente au apărut la Editura Ars Docendi, a Universităţii din Bucureşti, în 2014, 2016, respectiv, 2018. Pe total, 231 de texte.
Acelaşi număr de texte însumează rubrica moştenitoare, „La curtea lui Urmuz”, pornită la drum pe 9 octombrie 2018 şi încheiată în vara lui 2022, deci cu un an înaintea Anului Urmuz 2023, când s-au împlinit 140 de ani de la naşterea, la Curtea de Argeş, a „trist-genial-paradoxalului Demetru Dem. Demetrescu-Buzău”, şi 100 de ani de la moartea sa, şi când multe s-au întâmplat, aici, în Bucureşti, în alte locuri, întru (re)amintirea concitadinului nostru – cititorul ziarului ştie, desigur, multe, a participat probabil la o parte dintre evenimente. Primele două volume „La curtea lui Urmuz” au apărut tot la Ars Docendi, în 2020 şi 2021, al doilea incluzând şi texte apărute în ziarul „Argeşul” din Piteşti. Acelaşi lucru explică şi apariţia celui de-al treilea volum în 2022, deci tot mai devreme de 77 de săptămâni, dar de data aceasta la Editura Biscara, Bucureşti.
Două precizări pe care le-am mai făcut, în ziar şi în prefeţe: chiar dacă „patronul” rubricii era Urmuz, nu numai despre el a fost vorba, ci şi despre „urmuzismul” lumii, ca să numim astfel ciudăţeniile din jurul nostru, din apropiere şi până la marginile continentului-planetei (planiglobului, dacă vreun chiţibuşar va remarca ironic că planeta nu are margini…); în al doilea rând, 77 nu este deloc o marotă cu trimiteri magice, chiar dacă, nu ştiu de ce, numărul îmi place, ci, am spus-o de multe ori, 50 este un număr prea mic, o sută este prea mare şi cam banal, drept care am ţintit pe la jumătate. Am recunoscut şi că, probabil, atât am eu suflu pentru o „repriză”, după care am nevoie de o pauză, „de reîncărcarea bateriilor” cum spune clişeul.
La fel şi de data aceasta, cu rubrica de pe urmă, „Planeta Urmuz”. Aceleaşi intenţii ca la rubrica anterioară, aceeaşi dorinţă de a ni-l reaminti pe Urmuz – ce mult pare că a trecut de acum doi ani, abia doi ani, când săptămânal aproape se întâmpla ceva legat de Urmuz! Au rămas cărţile, piesa de teatru, monumentul, albumul de portrete internaţionale, diorama de la Muzeu, timbrele, asteroidul Urmuz, volumele simpozionului, amintirea… Şi, iarăşi dau de 77 şi simt nevoia să mă opresc. Nici nu ştiu cum să închei. Pe curând sau la adio?… „E noapte şi e frig, seniori” spune Laurenţiu Fulga într-un titlu de roman. „E toamnă peste lume, Teohar”, spune arefeanul-clujean Horia Bădescu într-un ronset. Şi, peste toţi şi toate, murmură vorba Eminescului: „Iar timpul creşte-n urma mea, mă-ntunec…”
Sursa: https://argesexpres.ro/index.php/cultura/56686-planeta-urmuz-dupa-aproape-20-de-ani