Gazeta de Cluj va prezenta cum a început autodistrugerea centurii, toți pașii parcurși și ce urmează în acest scandal care a zguduit din temelii administrația locală și a generat disensiuni în PNL Cluj-Napoca, inclusiv printre așa-zișii „enoriași” ai lui Boc, consilieri locali care, de data aceasta, au ridicat pretenții și s-au întrebat de ce nu au fost și ei anunțați.
Problema centurii de la Cluj nu este una locală. Ea face parte dintr-un sistem european pe care puțini reușesc să îl înțeleagă, iar consilierilor locali le este greu să-l explice, nici măcar primarul Emil Boc nu a reușit să lămurească fenomenul.
Experiența similară, armă cu două tăișuri
Să începem cu începutul: în anul în care Spania și Portugalia au intrat în Uniunea Europeană, adică 1986, a apărut o schemă similară celei de astăzi. Țările membre au ridicat atunci problema dezvoltării infrastructurii din Spania și Portugalia, finanțată din bani europeni proveniți de la statele care făceau deja parte din Uniune. Aceste țări au atras atenția că nu pot susține la nesfârșit efortul financiar fără a întoarce o parte din bani spre propriile economii. Ca urmare, s-a emis o directivă europeană conform căreia firmele care participă la proiecte mari finanțate de UE trebuie să aibă „experiență similară” și să îndeplinească anumite criterii de calificare.
Cazul clasic: Nelu Iordache, lecția dură a Romstrade Un caz de notorietate care a dus la primul dosar penal pe această temă în România a fost cel al companiei, condusă deNelu Iordache , liderul pieței de asfaltări la acel moment. Firma sa a lucrat la tronsonul de autostradă Nădlac–Arad împreună cu o companie portugheză apropiată la acea vreme deJosé Manuel Barroso , președintele Comisiei Europene. Iordache a declarat în interviuri, inclusiv înGazeta de Cluj , că dosarul penal i s-a tras de la firma portugheză, acuzat că a deturnat bani european, întrucât partenerii portughezi nu au contribuit cu nimic concret la proiect. Cu toate acestea, procurorii au considerat contrariul și l-au trimis în judecată pentru deturnare de fonduri europene, un exemplu menit să descurajeze practici similare.
Brokerii mari vs. intrusa agresivă: Ioniță vs. Dimova Între timp, „schema” de susținere a prins rădăcini în România, iar mulți implicați au devenit adevărați brokeri de „experiență similară”, tot mai experimentați și rafinați. Printre cei mai cunoscuți se aflăIrina și Liviu Ioniță din București, lideri în domeniu. Liviu Ioniță a intrat recent și în construcții de drumuri, cu firma GOTT STRASSE SRL pentru a „închide cercul”. Irina Ioniță este considerată o persoană serioasă, cu vastă experiență, fiind descrisă drept cel mai bun broker de acest tip, cu comisioane moderate.
Lângă ea, însă, a apărutNatalia Dimova , o traducătoare care și-a făcut propriul portofoliu de clienți, lucrând, potrivit surselor, la tarife mult mai mici decât Irina. Nu doar că i-a încurcat afacerile, dar i-a și atras o parte din clientelă, lucru extrem de deranjant pentru familia Ioniță, recunoscută drept una dintre „sforile drumarilor”, asociată de mult timp cu familia, acționară înși în alte firme conexe, alături deHonorius Prigoană .
Dimova a decis că poate face același lucru ca Irina și a pornit pe cont propriu. Clienții care depindeau exclusiv de Irina pentru a obține „experiență similară” – adică acea acreditare necesară la licitații – au descoperit o alternativă. Natalia a sesizat potențialul afacerii și a început să atragă clienți importanți, precum cei de laCentura Clujului , aducând „experiență similară” de la companii din fostul spațiu ex-sovietic.
De pildă, se vorbește că ea ar fi adus în România compania ucraineană, iar ulterior a făcut același lucru cubosniacii de la Integral Inženjering , implicați în proiectul Centurii Clujului. Conform surselor, Dimex a vrut inițial să participe la licitație împreună cu Automagistral, însă semnarea acordului de asociere era dificilă logistic, astfel că, la sugestia Nataliei, au fost cooptați bosniacii, care au adus experiență în proiecte de valoare similară.
Experiența în tuneluri aparținea partenerului bulgarHydrostroy AD , care, tot la propunerea echipei Dimova, a semnat actele de asociere la notarul lor din Bulgaria. Reprezentanți ai Dimex s-au deplasat acolo pentru semnături și pentru a se întâlni cu reprezentanții bosniaci și bulgari. Restul poveștii este deja cunoscut: Emil Boc a explicat public că nu a existat o împuternicire validă din partea asociaților, iar situația a devenit scandal național.
Ce nu se știe încă este dacă Natalia intenționa sau nu să transfere bani către firma bosniacă ulterior, ori dacă Dimex ar fi făcut plățile direct, aspecte neclare până azi. Sigur este, însă, că Natalia a provocat o încurcătură serioasă, deoarece comisioanele consistente generate de astfel de „businessuri” nu mai ajungeau la cei obișnuiți cu ele. Potrivit surselor, familia Ioniță ar fi încercat să îi „pună sare pe coadă” Nataliei, iar Uniunea Europeană nu privea favorabil activitatea ei, întrucât aducea firme din afara UE pentru „experiență similară”, redirecționând astfel bani europeni în afara spațiului comunitar.
O variantă foarte probabilă pentru haosul de lacentura Clujului pornește tot din București, mai exact de la influența patronuluiConstrucții Erbașu ,Cristian Erbașu , care nu a primit primirea călduroasă visată la Cluj și nici nu a pus mâna pe „tava” cu contracte dorite de el și de aliații de la, firma care poftea de mult la prăjelile locale. Surse susțin că între, finanțatorii centurii și Cristi Erbașu s-a legat un „mare LOVE” care a dus la prima anulare a licitației, fix în plină campanie electorală locală a lui, obligându-l să facă anunțul care putea să-i saboteze șansele politice. Astăzi, această ecuație toxică îl ține pe Boc într-un șah continuu, cu proiecte blocate și promisiuni neonorate, arătând cum interesele din capitală strivesc ambițiile locale.
Ultimatum Boc: Certificatul negru și crucea pe Dimex Pentru acest „păcat”, este posibil ca acum să plătim cu toții, inclusiv clujenii. Se pare căDimex 2000 s-a zgârcit și nu a dorit să lucreze cu tradiționala firmă a familiei Ioniță, care de ani de zile opera „fără greșeală” în sistem. Cert este că centura Clujului nu va fi finalizată prea curând, iar soarta proiectului depinde acum de Emil Boc.
Dacă primarul va emite uncertificat negativ pentru Dimex 2000, compania nu va mai putea participa la nicio licitație publică viitoare – o posibilă „lovitură de grație” pentru firma românească crescută în familia. Deși primarul nu este organ de anchetă, în cazul rezilierii contractului, legea îl obligă să emită acest certificat negativ.
Sigur că scandalul Centurii Clujului se va târî prin instanțe ani buni, fiindcă Dimex 2000 a cheltuit deja circa 20 de milioane de lei pe proiectare, studii geotehnice și lucrări preliminare de teren – bani care trebuie recuperați de undeva. Firma familiei Scurtu neagă orice greșeală: au apelat legal la intermediara Natalia Dimova prin contract de comision, toate documentele fiind notariate în Bulgaria, iar lipsa dovezilor concrete de fraudă îi pune în poziție de forță. Boc trebuie să calce ușor, ca să nu repetăm blestemul Parcului Zorilor, unde Primăria a plătit deja zeci de milioane de euro despăgubiri după erori procedurale similare – procurorii EPPO/DNA ar trebui să taie nodul gordian rapid, înainte ca clujenii să achite nota zgârceniei și a birocrației