Odată cu revenirea sa la Casa Albă, Donald Trump se confruntă cu un peisaj politic mult schimbat în Europa, unde țări precum Franța, Germania, Austria și Suedia s-au orientat către partide și ideologii de dreapta. Sondajele de opinie din numeroase țări sugerează o schimbare de mentalitate în rândul generațiilor tinere, iar mulți analiști politici cred că această tendință va continua și în timpul celei de-a doua președinții a lui Trump.
Când Trump a intrat pentru prima dată în Biroul Oval, în ianuarie 2017, peisajul politic al Europei era dominat de lideri centriști și progresiști.
Franța era condusă de președintele François Hollande, membru al Partidului Socialist, cancelarul Angela Merkel, lider al Uniunii Creștin-Democrate (CDU) de centru-dreapta, se afla la al treilea său mandat în Germania, iar premierul Suediei, Stefan Löfven, șeful social-democraților, se menținea la putere din 2014.
Italia era guvernată de o coaliție de centru-stânga dirijată de Paolo Gentiloni, membru al formațiunii politice social-democrate Partidul Democrat, iar Spania era condusă de Mariano Rajoy, liderul Partidului Popular (PP), formațiune politică de centru-dreapta.
Rajoy avea să fie însă înlăturat de la putere de către Pedro Sánchez, liderul Partidului Socialist Muncitoresc din Spania (PSOE), în 2018, în urma unui vot de neîncredere.
Deși sentimentele europenilor față de imigrație în acel moment erau în general liberale, acestea începeau să se schimbe. Într-un raport al Uniunii Europene, din 2016, blocul comunitar susținea că imigrația persoanelor din țări din afara UE scotea la lumină „un sentiment negativ” pentru o majoritate clară a europenilor din 24 de state membre.
Cu un an mai devreme, mai exact în 2015, tocmai avusese loc criza migranților de pe Bătrânul Continent, într-o perioadă de creștere semnificativă a circulației refugiaților și a migranților în Europa, în special a celor din Orientul Mijlociu. În 2015, Merkel acceptase mai mult de un milion de refugiați sirieni în Germania.
Contrar tendinței de la vremea respectivă, Regatul Unit, cu guvernul său de coaliție conservator și liberal-democrat, condus de premierul conservator David Cameron, a refuzat, în 2015, să mai accepte refugiați din Orientul Mijlociu.
Cameron a convocat, de asemenea, un referendum în 2016, care a avut ca rezultat ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, cunoscută sub numele de Brexit.
Populiștii și schimbarea
Opt ani mai târziu, valul ideologic s-a deplasat în direcția lui Trump. În Europa, liderul american va găsi astăzi puțini dintre centriștii și socialiștii cu care s-a confruntat în timpul primei sale președinții.
Anul trecut, Consiliul European pentru Relații Externe prezicea că alegerile pentru Parlamentul European, din 2024, urmau să consemneze o schimbare majoră spre dreapta în multe state, pe fondul căreia partidele populiste de dreapta urmau să câștige voturi în tot spațiul UE, în detrimentul partidelor de centru-stânga și al Verzilor.
Tendința semnalată în Europa de Vest sugera, de asemenea, că tabuul votului pentru partidele populiste și antiimigrație se estompează.
Sub conducerea liderului partidului de dreapta „Frații Italiei” și a prim-ministrului Giorgia Meloni, Italia a oprit fluxul de migranți care traversează Mediterana, prin punerea în aplicare a unui program care îi redirecționează pe aceștia către Albania, în timp ce cererile de azil sunt prelucrate la Roma. Programul este primul de acest gen pus în aplicare de o țară din Uniunea Europeană.
Meloni a interzis, de asemenea, producția și utilizarea alimentelor fabricate în laborator pentru a păstra patrimoniul alimentar italian și i-a incriminat pe conaționalii săi care caută o mamă-surogat în străinătate.
Concomitent, formațiunea extremistă Alternativa pentru Germania (AfD), susținută de populistul Elon Musk, care a obținut o victorie fără precedent în alegerile de stat din noiembrie, anul trecut, speră acum, când ocupă al doilea loc în sondaje, să înregistreze un progres în scrutinul la nivel național, programat luna viitoare.
În Austria, Partidul Libertății, de dreapta, antiimigrație și eurosceptic, condus de Herbert Kickl, a câștigat alegerile parlamentare din septembrie anul trecut, unde a obținut 28,8% din voturi, trimițând Partidul Popular Austriac, conservator, al cancelarului Karl Nehammer, pe locul al doilea. Kickl este însărcinat în prezent cu formarea unui nou guvern.
La rândul său, Adunarea Națională din Franța a avut rezultate peste așteptări la alegerile europene din iunie, anul trecut, obținând 31,5% din voturile exprimate, ceea ce l-a determinat pe președintele centrist Emmanuel Macron să convoace alegeri anticipate, o decizie pentru care șeful statului francez avea să-și exprime ulterior regretul.
Geert Wilders, veteranul politicii din Țările de Jos, și formațiunea sa de dreapta, Partidul pentru Libertate, și-au dublat numărul de locuri în parlamentul olandez în 2023 și, în prezent, fac parte dintr-o coaliție. Wilders, populist de dreapta cunoscut pentru opiniile sale antiislam, s-a angajat să limiteze atât „tsunamiul provocat de azil”, cât și imigrația, în Țările de Jos.
Datorită influenței „Democraților Suedezi” – cea mai mare formațiune a blocului de dreapta din țară și, în prezent, al doilea partid ca mărime din parlamentul de la Stockholm -, Suedia și-a înăsprit radical politicile de migrație, altădată liberale.
În ultimele două decenii, statul scandinav a primit un număr foarte mare de imigranți, ceea ce, potrivit guvernului, a dus la apariția unor societăți paralele și a violenței între bande.
Potrivit companiei spaniole de sondaje „40dB”, în Spania, partidele de dreapta PP, Vox și SALF sunt pe urmele PSOE-ului socialist al premierului Pedro Sanchez.
Și în România a fost înregistrat un triumf al dreptei, deși de scurtă durată. Instanța supremă de la București a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale din țară, câștigat de populistul Călin Georgescu, care a făcut campanie în mare parte pe TikTok.
Oficialii UE au emis un „ordin de reținere” pentru TikTok în temeiul „Digital Services Act” (DSA), după ce documente declasificate au arătat că Georgescu a fost promovat pe platforma companiei chineze, cu amestecul unor actori străini, printr-o serie de conturi coordonate, algoritmi de recomandare și promovare plătită.
În schimb, Regatul Unit, cu un guvern socialist democratic aflat sub conducerea laburiștilor, contracarează din nou tendința actuală. Cu toate acestea, „Reform UK”, formațiunea de dreapta a lui Nigel Farage, militant pentru Brexit și aliat al lui Trump, se află foarte sus în sondaje.
Sondajul „YouGov” din 14 ianuarie a arătat că, dacă mâine ar avea loc alegeri generale, 26% dintre britanici ar opta pentru Partidul Laburist și 25% ar vota „Reform UK”.
Într-un discurs rostit în noiembrie, anul trecut, prim-ministrul britanic, Keir Starmer, a acuzat guvernele conservatoare dinaintea sa că au făcut un experiment cu frontiere deschise și au permis o migrație record.
„Acest lucru s-a întâmplat în mod intenționat, nu accidental. Politicile au fost reformate, în mod deliberat, pentru a liberaliza imigrația. Brexitul a fost folosit în acest scop pentru a transforma Marea Britanie într-un experiment al unei singure națiuni cu frontiere deschise”, a spus Starmer.
„În contradicție cu modul nostru de viață”
Frank Furedi, reputat profesor de sociologie la Universitatea Kent din Canterbury și director executiv al „MCC Bruxelles”, a declarat recent, pentru publicația americană conservatoare „The Epoch Times”, că alegătorii din ziua de astăzi întorc spatele ordinii stabilite, punând în defensivă principalele partide conservatoare și centriste de stânga.
„Acest lucru a creat o situație în care populiștii pot practic spune: «uite, problema nu este doar că aceste partide nu ne-au reprezentat, ci au fost de acord și au promovat politici care vin în contradicție directă cu modul nostru de viață!»”, spune el.
Furedi mai remarcă faptul că populismul este în creștere în întreaga Europă, chiar și în Portugalia, care a fost una dintre puținele țări care a rezistat unei schimbări semnificative spre dreapta. Potrivit reputatului sociolog, mulți oameni cred acum că este timpul să aleagă noi alternative politice.
Profesorul observă, de asemenea, o schimbare în rândul generațiilor mai tinere, care odată înclinau spre ideologia de stânga, dar care se aliniază acum tot mai mult în spatele mișcărilor de dreapta.
Potrivit unui sondaj realizat la ieșirea de la urne de institutul de sondaje „Infratest dimap”, în iunie 2024, sprijinul pentru AfD din Germania crescuse cu 11 puncte procentuale, ajungând la 16% în rândul tinerilor sub 25 de ani, mai mult decât dublu față de creșterea de 5 puncte înregistrată în rândul populației, în general.
În Franța, Adunarea Națională obținuse 25% din voturi în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, potrivit sondajului „Ipsos”, realizat tot în iunie, anul trecut.
Furedi susține că ceea ce unește toate aceste
este sentimentul că „cineva sau ceva a tras un covor sub picioarele lor și modul lor de viață a fost pus sub semnul întrebării”.
Furedi afirmă că mulți oameni se simt înstrăinați de limbajul și politicile promovate de elitele politice, care deseori îi fac să se simtă nerespectați. El citează migrația în masă drept o problemă-cheie, care pune în discuție identitățile culturale naționale.
„Pentru foarte mult timp, nu ai putut fi patriot sau să ai un sentiment puternic de identitate cu națiunea ta, cu steagul, deoarece s-a sugerat că acest lucru este cumva greșit și xenofob, în timp ce alți oameni vor să simtă că identitatea lor, ca spanioli sau ca germani sau oricine altcineva, este valoroasă”, a mai spus el.
Un vot contra mișcării „woke”
La rândul lui, Eric Kaufmann, profesor de politică la Universitatea din Buckingham și director al „Centrului pentru Științe Sociale Heterodoxe”, este de părere că atitudinile față de politicile „woke” sunt principalele motoare ale mișcării populiste.
Mișcarea „woke” este un termen folosit pentru a descrie o conștientizare crescută a problemelor sociale, politice și de justiție, în special cele legate de discriminarea rasială, inegalitatea de gen și alte forme de opresiune și marginalizare.
Kaufmann a scris recent cartea „Taboo: How Making Race Sacred Produced a Cultural Revolution” („Tabu: Cum a produs sacralizarea rasei o revoluție culturală”) și a numit anterior „socialismul cultural” o formă religioasă de „wokeness” și o ideologie care a căpătat întâietate asupra libertății de exprimare, asupra procesului echitabil, a tratamentului egal, precum și asupra altor valori ale Iluminismului.
„Părerea mea este că populismul de dreapta provine din aceleași motoare de bază ca și momentul populist din 2014-16, și anume imigrația și schimbările etnice”, spune Kaufmann. „Mișcarea «woke» este însă un factor agravant!”, susține el.
„Ca reacție la valul populist din 2014-16, am avut parte de o replică deplorabilă a stângii culturale/«rasiste», care a contribuit la nebunia culturală dusă la apogeu de mișcarea «woke», în perioada 2013/14-2022”, precizează Kaufmann.
El spune că acest lucru a produs „panica morală” provocată de mișcarea „Black Lives Matter”, în 2020, și de excesele mișcării „MeToo”, alături de accentele culturale puse pe diversitate, echitate și incluziune.
Kaufmann e de părere că „stânga culturală este în pericol în SUA și, un pic mai puțin, în Europa”.
„Dar direcția de deplasare în ambele locuri (nu uitați de Canada) este contra mișcării «woke» și antiimigrație”, susține Kaufmann, adăugând că Trump va găsi aliați în Europa care sunt de acord cu o parte din agenda sa, în special în privința imigrației.
„Cu toate acestea, ei nu vor crede în programul său, potrivit căruia «forța are întotdeauna dreptate», cel de tarife și de amenințări cu anexarea, așa că multe depind de varianta axării conceptului «America pe primul loc» pe amenințările culturale interne și pe China sau dacă acest concept al lui Trump se va extinde și asupra Europei și a Canadei. În această ultimă eventualitate, el va antagoniza și va pierde sprijinul global”, consideră Kaufmann.
„Depinde foarte mult de ideile care sunt prioritare: cele culturale bune sau cele de politică externă, deseori greșite”, mai spune el.