Publicat: 01/11/2024, 09:00
Monica Anisie, profesoară de limba română, fost ministru al Educației, senatoare și președinta Comisiei pentru învățământ, a vorbit într-un interviu pentru Gândul despre provocările din învățământ, proiectele care ar trebui să aibă cea mai mare prioritate în Parlament, proiectele propuse care au ajuns să fie adoptate și cum vede viitorul în politică și în școală.
Senatoarea are 106 propuneri legislative, dintre care aproape jumătate au fost adoptate de Parlament. Monica Anisie spune că fiecare dintre aceste proiecte are în spate o poveste, nevoia unui om care i-a cerut ajutorul.
Fostul ministru al Educației recunoaște că politica – făcută așa cum trebuie și nu doar în campania electorală – este mai grea decât munca la catedră, acolo unde, deși sunt multe provocări, se încarcă de energie și învață lucruri noi, alături de elevii săi.
Mărturisește că nu este bucurie mai mare decât momentele în care elevii se aruncă în brațele sale și că nu va putea uita niciodată cuvintele unui copil de clasa a V-a care i-a spus să lase politica și să vină la elevi, pentru că ei o iubesc.
Știe însă că, atât la școală, cât și în politică, important este să respecți omul din fața ta, valorile în care crezi și adevărul, pentru că altfel nu poți construi nimic, indiferent de domeniul în care lucrezi.
„Am 106 propuneri legislative și le-am făcut împreună cu oamenii și pentru oameni”
Senatoarea liberală spune că audiențele săptămânale avute în cei patru ani de mandat au adus-o mai aproape de oameni și de nevoile lor.
Fostul ministrul al Educației din perioada pandemiei recunoaște că școala românească are nevoie de valoare și de o bună interacțiune între părinți, profesori, elevi și autorități.
Aflată la catedră de mulți ani, Monica Anisie conștientizează că lumea este într-o continuă schimbare, la fel și
, una în care copiii au nevoie, pe lângă informație, și de partea empatică și afectivă a dascălului.
Lumea printre elevi, printre tineri a ajutat-o pe Monica Anisie să înțeleagă care sunt nevoile acestora, recunoscând faptul că a învățat multe de la elevii săi, mai ales în timpul pandemiei, când nu era deloc familiarizată cu predarea online.
Fostul ministru al Educației a vorbit și despre nevoia unei școli a viitorului, cât mai aproape de nevoile copiilor, dar recunoaște și faptul că dacă nu facem ceva cu programele școlare și cu planurile-cadru, o să ajungem să vorbim, în curând, despre un eșec al învățământului românesc.
Din postura de politician – despre care mărturisește că nu i-a adus prea multe beneficii în percepția publică, pentru că a făcut și multe greșeli -, Monica Anisie își dorește ca prin munca să spulbere mitul că, în Parlament, politicienii dorm și nu fac nimic.
Recunoaște însă că nu este de ajuns să promiți atunci când se apropie campania electorală, ci este important să ai o conexiune cu cetățeanul de-a lungul întregului mandat, să-i înțelegi nevoile, să-l ajuți și să lupți să creezi un cadru legislativ în beneficiul și nu în detrimentul lui.
O problemă urgentă despre care Monica Anisie vorbește, considerând că nu mai suferă amânare, este prevederea legislativă care vizează prevenirea și combaterea consumului de droguri în rândul tinerilor și nu numai.
Profesoara Monica Anisie recunoaște că, prin prisma meseriei sale la catedră, vede părinți disperați să-și protejeze copiii și să-i ajute să nu pice în capcana stupefiantelor, care le-ar putea distruge viața.
Tocmai de aceea, senatoarea consideră că pliantele și discursurile despre pericolul drogurilor sunt bune, dar nu suficiente, tinerii având nevoie de ceva mai aplicat, care să-i facă să conștientizeze cu adevărat ce urmări poate avea consumul de substanțe psihotrope.
Monica Anisie candidează pentru un nou mandat pe listele PNL București, la alegerile din 1 decembrie 2024.
pentru alegerile parlamentare 2024 începe vineri 1 noiembrie, la ora 00:00 și se încheie sâmbătă 30 noiembrie, la ora 07:00.
„Legile pe care le-am făcut nu se aplică doar în Capitală, ci la nivel național”
Reporter: Înainte de toate, aș vrea să punctăm realizările și provocările din mandatul dumneavoastră de senator de București.
Monica Anisie: A fost un mandat, spun eu, frumos, pentru că, în acești patru ani de zile, în Senatul României, am făcut lucruri bune pentru oameni. Lucrul acesta îl spun și oamenii cu care am lucrat împreună la toate propunerile legislative pe care le-am adus în fața colegilor parlamentari. Am avut săptămânal audiențe la cabinetul parlamentar și am lucrat împreună cu consilierii mei și cu cetățenii care au venit să-și spună oful.
Să știți că, în primul an, au fost puțini oameni care au venit în audiență, pentru că oamenii nu aveau încredere că se va rezolva ceva. Dar eu am vorbit și cu oamenii în general, ei au văzut că au cu cine să stea de vorbă și, începând cu al doilea an din mandat, deja nu mai făceam față la audiențe. Oamenii veneau cu încredere și își spuneau problemele, și încercam să găsim soluții la ele.
Aș putea să vă dau două exemple din experiența pe care am avut-o. Au venit locuitori ai Sectorului 2 și au spus că sunt bătrâni și nevoiași, și nu pot susține acea coplată care le este cerută pentru reabilitatea blocurilor. M-au întrebat dacă pot să fac ceva pentru ei. Am spus că trebuie să-i ajutăm și ne-am gândit ce putem să facem. Am căutat, împreună cu consilierii, o soluție și am făcut modificarea legislativă prin care Consiliul Local este nevoit să susțină această parte a coplății pe care cetățeanul trebuia să o achite din banii lui . Oamenii au venit și ne-au spus că nu au crezut nicio secundă că se poate face lucrul acesta. Trebuie să ne aplecăm mai mult către nevoile lor.
Așa am făcut și cu repartitoarele. Știți că exista o prevedere legală prin care trebuia ca toată lumea să-și pună repartitoare. La fel, o asociație de locatari a venit în audiență și a spus: «Doamnă, nu putem amâna, pentru că avem foarte mulți bătrâni și persoane vulnerabile în blocul nostru». Mi-au zis că nu au banii necesari pentru a monta aceste repartitoare. Și atunci am zis: hai să vedem dacă putem să-i ajutăm pe oameni. Eu am fost întotdeauna – poate și datorită profesiei mele – alături de oameni.
Și pentru că sunt profesoară, știți cum sunt copiii, au nevoie tot timpul de o susținere, iar eu am vrut să ofer susținere și cetățenilor din București, cei care m-au ales pentru a fi senator de București. Dar legile acestea pe care le-am făcut nu se aplică doar în Capitală, ci la nivel național.
„Toți gândesc că, în Parlamentul României, noi dormim”
Nu mai este un secret pentru nimeni că promisiunile politicienilor sunt multe, dar onorate, prea puține. Din expertiza și din experiența dumneavoastră, credeți că poate recâștiga un politician încrederea pierdută a cetățeanului?
Eu sunt convinsă că putem să recâștigăm încrederea oamenilor. Și vă spun lucrul acesta pentru că m-am gândit și eu cum anume ne percep oamenii. Fac apel aici la expertiza mea de profesoară și spun că am încă acel contact direct cu ceea ce se întâmplă la nivelul unei școli.
Cum ne percep tinerii? Toți gândesc că aici, în Parlamentul României, noi dormim. Și atunci am inițiat stagii de practică la Senat. I-am adus pe tineri să vadă ce facem noi în Parlament. La prima întâlnire cu prima serie, am întrebat un tânăr ce credea el că facem noi aici în Parlament? Și mi-a răspuns: unu – că dormiți, pentru că așa vedem la televizor, doi – că mâncați ieftin la restaurant și trei – că nu vă interesează absolut deloc de ceea ce facem noi, tinerii și ce ne dorim.
Această primă serie m-a motivat să continui și în fiecare an am avut serii de studenți la Comisia pentru învățământ și nu numai. Eu am făcut parte și din alte comisii din cadrul Parlamentului. Să știți că acești studenți nu știau câte comisii există în Parlament, ce se întâmplă într-o comisie sau care este parcursul legislativ al unei propuneri sau inițiative. Eu sper că au învățat ceva și că și-au făcut o percepție despre ce înseamnă să fii parlamentar.
Acum, aș spune că și noi parlamentarii ar trebui să ne schimbăm puțin și să ne îndreptăm către nevoile directe ale oamenilor. Dacă ne ducem printre oameni doar atunci când este campanie electorală, dacă le spunem cât de mult contează pentru noi doar atunci când suntem în campanie, eu zic că îi dezamăgim și nu asta este soluția.
Cred cu tărie că dacă suntem tot timpul printre oameni și le oferim sprijin, dacă le ascultăm nevoile și încercăm să-i ajutăm, încetul cu încetul, și ei vor prinde încredere că există și politicieni care ascultă nevoile lor.
Timp de patru ani de zile cât am fost senator – și încă mai sunt câteva luni – am făcut lucruri care au rămas și care vor rămâne pentru oameni. M-am implicat și am făcut proiecte pentru copiii din Sectorul 2 și nu numai, deoarece programele din acest sector s-au extins și la nivelul Capitalei. Toți politicienii spun: copiii reprezintă viitorul. Dar ce facem noi pentru acești copii, pentru acești tineri?
Am făcut meditații gratuite, inclusiv eu, nu doar colegii mei profesori din Sectorul 2. Meditații gratuite pentru copii din medii defavorizate din acest sector. Am făcut vouchere pentru sport, tot pentru copiii de aici, pentru ca părinții să nu mai fie nevoiți să plătească la diverse cluburi sportive să facă sport ai lor copii. Până la urmă, cei care locuiesc în Sectorul 2 plătesc niște taxe, să se întoarcă atunci către copii. Am făcut, la fiecare început de an școlar – știm cu toții că toți copiii trebuiau să ducă o adeverință medicală, pentru că intră în colectivitate – și am făcut consultații gratuite pentru cei care au dorit să vină și să facă acest consult la noi. Putem să facem lucruri, dar să ne unim, să fim mai mulți politicieni care să facem bine.
„Nu mai predasem online vreodată până în pandemie, dar am învățat de la copii”
În perioada pandemiei, ați fost și ministrul al Educației, dar și profesoară de limba și literatura română. Cum a fost în acea perioadă, când știu că ați susținut și dumneavoastră lecții online, alături de cologii din învățământ?
Vreau să vă povestesc puțin ce m-a marcat pe mine în pandemie, atunci când eram ministrul Educației. Atunci, susțineam și eu lecțiile online și am zis: dacă eu nu dau un exemplu colegilor, cine ar putea să facă lucrul acesta?
Nu puteam să-i las singuri pe copii. Și nu eram atotștiutoare, nu mai predasem online vreodată, dar am învățat de la copii. Ei m-au învățat pe mine cum să fac. Îmi spuneau pe ce buton să apas. Putem să învățăm de la copii.
În perioada aceea, un copil de clasa a V-a mi-a spus, într-o dimineață, dacă mă poate întreba ceva. Era online și m-am gândit că vrea să afle ceva despre lecție. Și mi-a spus așa: «Doamna, lăsați-o dracului de politică și veniți la noi, că noi vă iubim!».
Recunosc, asta m-a marcat. Și m-am gândit foarte mult la ce mi-a spus acest copil. Eu nu am părăsit niciodată școala, am fost profesoară tot timpul, chiar dacă am avut funcții diverse în stat, de când mă știu am continuat. Am zis că toată energia pe care o iau, o iau dintre oameni și asta mă face să cer încă o dată încrederea oamenilor, pentru un nou mandat de senator.
Ați avut momente când v-ați gândit să renunțați la politică, când ați avut dubii dacă să continuți sau nu?
Este adevărat că m-am gândit dacă este bine sau nu să mai continui, dar nici nu pot să-i dezamăgesc pe cei care și-au pus încrederea în mine. Las în urma mea aici, la Senatul României, atâtea legi care sunt pe circuit și de care trebuie să mă țin să le duc la bun sfârșit, ca să ajungă să fie promulgate.
Am 106 propuneri legislative și le-am făcut împreună cu oamenii și pentru oameni. Fiecare propunere pe care am făcut-o are în spate o poveste a unui om.
Proiectele urgente, cele de combatere a consumului de droguri. ”Părinții sunt speriați, cer ajutor de la profesori”
Care sunt cele mai urgente dintre aceste propuneri legislative și care nu prea mai suferă amânare în România anului 2024?
Cele mai urgente sunt cele care vizează prevenirea și combaterea consumului de droguri. Și vă spun lucrul acesta făcând apel tot la expertiza mea de profesor care vede zilnic ce se întâmplă în școli. Am ședințe cu părinții și nu vreți să știți ce speriați sunt părinții. Cer ajutor de la noi, de la profesori. Eu am fost dirigintă la clasa a VIII-a, am închis un ciclu gimnazial, dar am trecut împreună cu clasa la liceu.
La prima ședință cu părinții de anul acesta, mi-au spus: doamna dirigintă, vine Balul Bobocilor, suntem înnebuniți, ne gândim cum să facem să nu pătrundă persoane necunoscute și care să le dea copiilor droguri. Și nu numai ei. Eu am luat un caz concret, dar sunt atâtea cazuri, atâtea povești în jurul meu și nu pot să stau deoparte. Și eu sunt mamă, mai nou și bunică, dar nu pot să las lucrurile așa, pentru că nu ne îndreptăm spre ceva bun.
Este adevărat, se fac campanii de conștientizare și sunt foarte bune și ele, dar eu am văzut pe fața copiilor cum tratează lucrurile, atunci când vine cineva de la poliție sau diverși actori din această zonă să le explice despre pericolul drogurilor. Sincer, uneori, nici nu ascultă, se gândesc la altceva. Cred că trebuie să venim mai aproape de ei sau să le prezentăm cazuri concrete. Să-i ducem și să vadă ce se întâmplă cu un copil care consumă droguri.
Am făcut o campanie la nivelul școlii mele, împreună cu Asociația de părinți și cu o asociație care se ocupă de cei care au renunțat la consumul de droguri. Au venit doi tineri să le vorbească elevilor prin ce au trecut ei. A venit un băiat care nu mai consumase de trei ani de zile și unul care nu mai consumase de șase luni, cel din urmă fiind în clasa a X-a. Am văzut că erau fetițe cu ochii în lacrimi. Adică s-au dus cu mesajul lor, le-au vorbit pe limba lor și lucrul ăsta i-a sensibilizat.
Dar nu m-am oprit aici, pentru că nu atât trebuie să facem, adică să-i ”speriem”, cu ghilimelele de rigoare, pe copii. Am luat acei tineri și i-am dus și în mijlocul părinților, pentru a le explica și lor ce lucruri rele le-au făcut propriilor părinți, în perioada când consumau droguri.
Cred că trebuie să venim către tineri cu lucruri mai aplicate, ca să vadă cu ochii lor, pentru că altfel mulți nu cred. Și dacă nu facem ceva și nu ne unim forțele fiecare dintre noi – părinte, profesor, copil, autorități -, societatea va ajunge să constate că avem o mare, mare problemă, care nu va trece, din contră, este și va fi din ce în ce mai rău.
„Educația să o facem respectând niște valori”
Ați vorbit despre pilonul părinte – profesor -copil – autorități. Există în momentul de față o legătură strânsă între aceste patru elemente esențiale care să facă din școala românească cea mai bună versiune a ei?
Din păcate, această relație nu funcționează peste tot. Dar sunt și oameni dedicați școlii – aici vorbesc despre profesori – și care chiar se străduiesc foarte mult să facă ceea ce trebuie pentru educația copiilor. Știți cum spunea Eminescu – și asta le spun mereu copiilor: „Școala va fi școală când omul va om și statul va fi stat”.
Prin urmare, noi, profesorii, formăm oameni, de acolo se pleacă. Până ajungi la școală să fie școală și la stat să fie stat, este important să ai omul care trebuie să fie om. Iar noi trebuie să ne îndreptăm atenția la educație. Și educația aceasta să o facem respectând niște valori. Din 2022, proiectul meu de la școală și mai apoi la nivel de inspectorat, când eram inspector la București, proiectul meu a fost „Crede în dreptate, valoare, libertate și adevăr.”
Cu aceste patru componente din proiect, merg în fața copiilor și părinților, și nu în ultimul rând în fața autorităților publice. Și mă străduiesc să-i fac să înțeleagă cât este important este să spui adevărul, să facem dreptate oamenilor și să știm să apreciem valorile.
„Nu știu dacă politica mi-a adus așa mari beneficii în percepția publicului, pentru că am făcut și greșeli”
Când a fost mai greu, la catedră, ca profesor sau ca politician?
Mai greu este în politică, pentru că – chiar și dumneavoastră, cei de la presă, ați remarcat – eu nu sunt politician. Nu sunt asociată cu politica, ci cu educația. De ce îmi este greu în politică? Pentru că le spun colegilor adevărul și nu este întotdeauna tocmai bine, pe unii îi mai și ”cert”, cu ghilimelele de rigoare, și mi se spune că fac pe profesoara. Fac asta pentru că îmi doresc să facem împreună lucruri bune pentru cei care ne-au trimis aici, în Parlamentul României.
Nu știu dacă politica mi-a adus așa mari beneficii în percepția publicului, pentru că am făcut și greșeli. Dar am simțit nevoia să-mi cer scuze atunci când am greșit.
Greu este și la școală, în fața copilului, pentru că nu poți să fii același la fiecare oră. Eu predau și la gimnaziu, și la liceu. Ies de la clasa a V-a și intru la clasa a XII-a. Nu este simplu, pentru că trebuie să abordezi strategii didactice diferite. Dacă stăm bine să ne gândim, nimic nu este simplu. Dar, recunosc, mai greu îmi este în politică.
„Copiii au nevoie de fiecare dintre noi, pentru că societatea s-a schimbat”
Ați fost profesoară și pe vremea când zona tehnologică era undeva departe și sunteți dascăl și în școala anului 2024. Unde vă regăsiți mai mult?
Trebuie să ne adaptăm tot timpul, nu este simplu. Multă lume spune: „Vai, dar ce bine era pe vremuri, când învățământul era cu manual unic”. Eu cred că acum este mai bine.
Trăim într-o altă societate, copiii au acces la foarte multe informații și au nevoie o altfel de susținere, nu numai științifică, ci și emoțională și pedagogică. Acum au nevoie de fiecare dintre noi, pentru că societatea s-a schimbat. Părinții nu mai au timp de copii.
Ăsta este adevărul și nu putem să-l negăm. Părinții vor să asigure traiul zilnic și să le ofere copiilor ceea ce poate cândva ei nu au avut sau copilului să nu-i lipsească nimic. Și atunci se află într-o continuă alergătură, iar copilul simte această nevoie de a-l mângâia cineva, de a-i spune o vorbă bună, de a-i fi alături. Noi, părinții, credem că dacă-l trimitem la after-school, dacă-i punem meditatori, ne-am făcut pe de-a-ntregul datoria.
Mai avem o datorie și eu le spun asta de fiecare dată părinților. Aceea de a ne duce seara și a-l înveli pe copil, de a-i spune o vorbă bună, de a-l întreba nu ce a făcut azi la școală și ce notă a luat, ci dacă s-a simțit bine la școală, dacă a avut vreun conflict cu vreun coleg. Știți câți copii vin și se aruncă în brațele mele? Acei copii au nevoie de o îmbrățișare a cuiva, poate de o protecție și atunci părinții trebuie să se implice. Știu, nu au timpul necesar, dar atât cât poți, să fii acolo lângă copilul tău, să-i dai un sfat și să vadă că te implici în viața lui de elev.
Eu nu îmi închei ziua, oricât de multe lucruri aș face, fără să trimit un mesaj pe grupul clasei, fără să le spun: ”Sper că ați avut o zi bună, vă doresc noapte bună, aveți grijă de voi mâine. Eu nu sunt la școală, dar sunt cu ochii pe voi”. Tot felul de încurajări, pentru că ei simt când ești cu adevărat sincer, când faci lucrul ăsta din suflet și când o faci de complezență. Pentru asta, consider că generațiile pe care le-am format au fost niște generații care vor aduce plusvaloare.
„Programele școlare și planurile-cadru trebuie să fie adaptate la nevoile copiilor”
Cum vedeți școala viitorului?
pe care o știm noi nu o să mai fie, mai ales după ceea ce am văzut că se poate realiza, chiar și cu școală online și cu digitalizare. Programele școlare și planurile-cadru trebuie să fie adaptate la nevoile copiilor. Dacă noi o să rămânem acolo, în șablonul acela – poate, o să supăr pe unii profesori, dar trebuie să spun -, dacă nu facem ceva cu programele școlare și cu planurile-cadru, o să ajungem să vorbim în curând despre un eșec.
De ce spun asta? Dumneavoastră știți că există manuale școlare la liceu în care se scrie că România face demersuri pentru a adera la UE? Cum să te duci în fața copilului să-i pui pe masă un astfel de manual, când el vede că suntem în UE din 2007? Adică rămânem acolo în acel șablon și nu ieșim din el.
Recunosc, cel mai mare regret al meu a fost și este că, atunci când am fost ministrul Educației, am făcut
pentru liceu în continuarea a ceea ce am realizat în 2016 pentru gimnaziu și am schimbat paradigma la gimnaziu. Numai că acel copil care a terminat clasa VIII-a pe noile programe, noul plan-cadru cu o altă deschidere către lume, intră la liceu – vă dați seama, din 2016 până astăzi – și descoperă că nu s-a modificat nimic.
Am făcut planurile-cadru și programele și le-am lăsat să plece către Monitorul Oficial. S-a schimbat Guvernul, iar azi suntem în 2024 și nu s-a schimbat absolut nimic.
Dar mă bucur totuși că atunci, deși eram în pandemie, am realizat școlile-pilot (n.r. – reamintim că Marian Staș este principalul promotor al ideii de școli-pilot ) și ele ar fi trebuit să ofere Ministerului Educației o viziune cu privire la ceea ce înseamnă să te adaptezi la cerințele de pe piața muncii, dar și la cerințele și nevoile copiilor de astăzi.
Ce planuri de viitor aveți și care este mesajul Monicăi Anisie?
Îmi doresc să continui proiectele pe care le-am avut în Senat, să continui stagiile de practică, proiectul „Senat Junior.” În plus, toate evenimentele pe care le-am organizat în Senat vreau să le readuc, pentru că ele vizează ceea ce spuneam mai devreme și anume valorile în care eu cred și posibilitatea ca cei care sunt simpli cetățeni să descopere ce înseamnă să fii parlamentar.
Mesajul meu pentru oameni este să creadă în dreptate, valoare, adevăr și libertate.
Monica Anisie, bilanț de mandat. Cele mai importante legi inițiate și adoptate
Monica Anisie, fost ministru al Educației, este, din anul 2020, senator ales în Circumscripția electorală nr. 42 din București și președinta Comisiei pentru învățământ din Senat.
A inițiat 106 proiecte legislative, dintre care 43 au fost adoptate de Parlament și, ulterior, promulgate de președinte.
Printre acestea se numără Legea 321/2021 prin care au fost incluse în categoria personalului didactic auxiliar din cadrul inspectoratelor școlare funcțiile de auditor, consilier juridic, consilier și referent, ca o recunoaștere a nevoii și a rolului acestor funcții pentru procesele de management din sistemul de învățământ preuniversitar.
Un alt proiect inițiat de Monica Anisie s-a concretizat în Legea 279/2021 privind instituirea zilei de 19 iulie drept Ziua națională a înotului , cu scopul de a informa și de a promova importanța practicării acestui sport pentru sănătate.
De asemenea, a fost promulgată și Legea 224/2022 pentru recunoașterea și acordarea finanțării învățământului special din unitățile de învățământ particular acreditate, dar și Legea 21/2022 privind instituirea zilei de 15 februarie ca Ziua națională a lecturii . Aceasta deja a produs efecte, fiind numeroase exemple de implicare a autorităților, a comunităților, a mediului de afaceri și a celui asociativ în evenimente menite să încurajeze lectura.
Un alt act normativ inițiat de Monica Anisie este Legea 167/2022 prin care s-au acordat studenților din străinătate de origine etnică română care învață în România, cu studii de licență, master, doctorat sau în an pregătitor, burse în cuantum minim egal cu valoarea burselor sociale acordate studenților români, pe durata întregului an calendaristic.
Și pentru că tot se vorbește foarte mult în România despre educația financiară, a fost promulgată Legea 83/2022 pentru instituirea zilei de 11 aprilie ca Ziua educației financiare, un proiect inițiat de Monica Anisie, cu scopul incluziunii financiare, care ajută la creșterea calității vieții cetățenilor.
Sursă foto: Monica Anisie
CITEȘTE ȘI:
Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații,
Loading …
Urmărește Gândul.ro pe
Antena 3
Ce se întâmplă doctore
Stirile Kanal D
Râzi cu lacrimi
Cele mai noi
Actualitate –
01 Nov, 10:39
Emisiuni –
01 Nov, 10:32
01 Nov, 10:31
Ultima oră
01 Nov, 09:46
01 Nov, 08:54
Social –
01 Nov, 08:30